9 definiții pentru locantieră / locandieră locandieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCANDIÉR, -Ă s. m. și f. v. locantier.

LOCANTIÉR, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er.Var.: locandiér, -ă s. m. și f.] – Din ngr. lokantiéris.

locantier, ~ă smf [At: FILIMON, O. II, 172 / V: (îrg) ~ndi~ / P: ~ti-er / Pl: ~i, ~e / E: ngr λοκάντιέρης, it locandiere] (Înv) Persoană care ține un han2 (3) Si: (îvr) locandar, locandist.

LOCANTIÉR, -Ă, locantieri, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care ține o locantă. [Pr.: -ti-er] – Din ngr. lokantiéris.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locantiéră (-ti-e-)/locandiéră (-di-e-) (înv.) s. f., g.-d. art. locantiérei/locandiérei; pl. locantiére/locandiére

locantiéră (sil. -ti-e-)/locandiéră (sil. -di-e-) s. f., g.-d. art. locantiérei/locandiérei, pl. locantiére/locandiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCANDIÉR s. v. birtaș, hangiu, ospătar.

locandier s. v. BIRTAȘ. HANGIU. OSPĂTAR.

Intrare: locantieră / locandieră
  • silabație: -ti-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locantie
  • locantiera
plural
  • locantiere
  • locantierele
genitiv-dativ singular
  • locantiere
  • locantierei
plural
  • locantiere
  • locantierelor
vocativ singular
  • locantie
  • locantiero
plural
  • locantierelor
  • silabație: -di-e-ră info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locandie
  • locandiera
plural
  • locandiere
  • locandierele
genitiv-dativ singular
  • locandiere
  • locandierei
plural
  • locandiere
  • locandierelor
vocativ singular
  • locandie
  • locandiero
plural
  • locandierelor

locantier / locandier, -ă locantieră locandier locandieră

etimologie: