17 definiții pentru locțiitor locoțiitor locoținător locuițiitor locuiținător locuțiitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).

LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia. [Pr.: -ți-i-] – Loc + țiitor (după fr. lieutenant).

locțiitor, ~oare smf [At: CR (1829), 1542/16 / V: (înv) ~coț~, ~coținător, locuiț~, ~cuiținător, locuț~, ~cuținător / P: ~ți-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: loc + țiitor cdp fr lieutenant] Persoană care ține locul alteia într-o funcție și care îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia Si: suplinitor, (înv) substitut, (îvr) locținer, locuținent.

LOCȚIITÓR, -OÁRE, locțiitori, -oare, s. m. și f. Persoană care ține locul titularului unui post de conducere și îndeplinește o parte din sarcinile acestuia. V. locotenent (2). La deschiderea expoziției a asistat și locțiitorul ministrului culturii.Fusese chemat în cortul lui Fuad-pașa pentru a i se citi firmanul prin care era numit locțiitor domnesc al țării. BOLINTINEANU, O. 252. V-am poftit... ca să v-adunați aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locțiitor de ghenerar miliției. ALECSANDRI, T. 1387. ◊ Locțiitor politic = ofițer care ține locul comandantului și are în sarcină munca de educație politică în unitatea respectivă.

LOCȚIITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care deține provizoriu un post de titular; înlocuitor. 2) Persoană care ocupă al doilea loc într-o ierarhie administrativă. ~orul directorului. ~orul președintelui. [Sil. -ți-i-] /loc + suf. ~țiitor

locțiitor m. cel ce ține locul altuia.

*locțiitór m. (loc și țiitor, care ține). Formă falsă îld. locotenent saŭ țiitor de loc, înlocuitor saŭ suplinitor.

locoțiitor, ~oare smf vz locțiitor

locoținător, ~oare smf vz locțiitor

locuițiitor, ~oare smf vz locțiitor

locuiținător, ~oare smf vz locțiitor

locuțiitor, ~oare smf vz locțiitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locțiitór (-ți-i-) s. m., pl. locțiitóri

locțiitór s. m. (sil. -ți-i-), pl. locțiitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCȚIITÓR s. substitut, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.)

LOCȚIITOR s. substitut, (înv.) supleant, vechil. (~ al cuiva într-un post.)

Intrare: locțiitor
  • silabație: loc-ți-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locțiitor
  • locțiitorul
  • locțiitoru‑
plural
  • locțiitori
  • locțiitorii
genitiv-dativ singular
  • locțiitor
  • locțiitorului
plural
  • locțiitori
  • locțiitorilor
vocativ singular
  • locțiitorule
plural
  • locțiitorilor
locoțiitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locoținător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuițiitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuiținător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuțiitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

locțiitor, -oare locțiitoare locoțiitor locoținător locuițiitor locuiținător locuțiitor

  • 1. Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle acesteia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înlocuitor attach_file 3 exemple
    exemple
    • La deschiderea expoziției a asistat și locțiitorul ministrului culturii.
      surse: DLRLC
    • Fusese chemat în cortul lui Fuad-pașa pentru a i se citi firmanul prin care era numit locțiitor domnesc al țării. BOLINTINEANU, O. 252.
      surse: DLRLC
    • V-am poftit... ca să v-adunați aici, dumneta ca marele postelnic, dumneta ca locțiitor de ghenerar miliției. ALECSANDRI, T. 1387.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Locțiitor politic = ofițer care ține locul comandantului și are în sarcină munca de educație politică în unitatea respectivă.
      surse: DLRLC

etimologie: