35 de definiții pentru loază loz loză (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

loa sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 308 / V: loză, loz sn / Pl: ~ze / E: slv лоза] 1 (Reg) Ramură verde Si: vlăstar. 2 (Reg) Tulpină de plante agățătoare. 3 Ornament vegetal sub formă de ramuri împletite, în sculptură sau în orfevrerie. 4 (Reg) Viță de vie (Vitis vinifera). 5 (Reg) Struguri zdrobiți, rămași în teasc, din care se prepară un fel de rachiu. 6 (Bot) Specie de răchită (Salix capraea). 7 (Reg) Diavol. 8 (Reg; fig) Obiect fară importanță. 9 (Reg; fig; lpl) Fleacuri. 10 (Reg; fig; lpl) Minciuni. 11 (Reg; fig) Om de nimic Si: (pfm) lichea, secătură. 12 (Reg; fig) Ștrengar. 13 (Reg; fig; lpl) Zburdălnicii.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță-de-vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Regional) Om de nimic, netrebnic, secătură. O loază ca tine nu mă oprește pe mine în cale. SLAVICI, O. I 162. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei! CARAGIALE, O. II 286.

loază f. 1. Buc. specie de salcie (Salix capraea); 2. ramură verde de salcie, vlăstar; 3. fig. nerod: loază îmbăierată, vită încălțată PANN. [Slav. LOZA, viță, curmeiu (v. lozie)].

1) loáză (oa dift) f., pl. e (vsl. loza, vlăstar de viță; bg. lozá, butuc de viță; rus. lozá, ramură; pol. loza, salcie. V. lozie). Est. Vechĭ. Vlăstar de viță.

2) loáză (oa dift.) f., pl. e (V. lozesc). Sud. Fam. Persoană foarte urîtă, monstru, pocitanie. Loază îmbăĭerată, pocitanie și maĭ și.

loz1 sn [At: GT (1839), 108 / Pl: ~uri / E: ger Los] 1 Bilet de loterie Si: (iuz) lot1. 2 (Îs) ~ în plic Joc de noroc cu bilete închise în plic, care se trag la sorți, dintre care unele sunt declarate câștigătoare. 3 (Cmr; rar) Acțiune cu câștiguri care se trag la sorți. 4 (Arg; asr) Bani.

LOZ, lozuri, s. n. Bilet de loterie. – Din germ. Los.

LOZ, lozuri, s. n. Bilet de loterie. – Din germ. Los.

LOZ, lozuri, s. n. Bilet de loterie. Tutungiul a convins-o odată să cumpere a opta parte dintr-un loz. PAS, Z. I 204.

LOZ s.n. Bilet de loterie. [< germ. Los].

LOZ s. n. bilet de loterie. (< germ. Los)

LOZ ~uri n. Bilet de loterie. /<germ. Los

loz n. bilet de loterie. [Nemț. (LOTTERIE)LOS].

*loz n., pl. urĭ (germ. loos. V. lot). Bilet de loterie.

lózie f. (vsl. loziĭe, vlăstare, vițe; bg. lóziĭe și lozĭe, vie. V. loază 1, lozniță). Est. Salcie, mlajă, răchită din ale căreĭ crăngĭ se fac coșurĭ (sálix [purpúrea și viminális]). Pădurice supțire de lozie. – În nord lóză, pl. e (sîrb. loza, vie).

lóză, s.f. – (reg.; bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): „Un fel de salcie, pe ale cărei rămurele, prevăzute cu mâțișori, maramureșenii le sfințesc la biserică, în Duminica Floriilor” (Papahagi, 1925). ♦ (onom.) Loza, nume de familie (17 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din ucr. lozá (Papahagi, 1925; DEX).

arată toate definițiile

Intrare: loază
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loa
  • loaza
plural
  • loaze
  • loazele
genitiv-dativ singular
  • loaze
  • loazei
plural
  • loaze
  • loazelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loz
  • lozul
  • lozu‑
plural
  • lozuri
  • lozurile
genitiv-dativ singular
  • loz
  • lozului
plural
  • lozuri
  • lozurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lo
  • loza
plural
  • loze
  • lozele
genitiv-dativ singular
  • loze
  • lozei
plural
  • loze
  • lozelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)