lizozimă^[1] sf [At: DEX / Pl: ~me / E: fr lysozyme] Proteină cristalizabilă prezentă în salivă, în lacrimi și în albușul de ou, cu puternică acțiune enzimatică asupra unor germeni patogeni. corectat(ă)

LIZOZIMĂ s.f. (Biol.) Enzimă bacteriolitică prezentă în țesuturile animale, cu funcție antibacterică, analgezică etc. [Scris și lisozimă, var. lizozim s.n. / cf. it. lisozima, engl. lysozym].

LIZOZIMĂ s. f. enzimă în secreția a numeroase mucoase (oculară, nazală etc.), având proprietăți bactericide. (< fr. lysozyme)

lisozimă sf vz lizozimă

LISOZIMĂ s.f. v. lizozimă.

LIZOZIM s.n. v. lizozimă.

lizozimă s. f., g.-d. art. lizozimei; pl. lizozime

lizozimă s. f., g.-d. art. lizozimei; pl. lizozime

lizozimă s. f., g.-d. art. lizozimei; pl. lizozime

LIZO- (LISO-) „distrugere, descompunere”. ◊ gr. lysis „desfacere, disoluție” > fr. lyso-, germ. id. engl. id. > rom. lizo- și liso-. □ ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Însușire a unor bacterii de a purta profag, pe cromozom și de a elibera bacteriofagi. 2. Relație dintre un virus și bacteria-gazdă; ~tipie (v. -tipie), s. f., identificare și clasificare a bacteriilor în funcție de sensibilitatea lor în raport cu un bacteriofag; ~zimă (v. -zim), s. f., enzimă cristalizabilă, prezentă în țesuturile animale, cu proprietăți bacteriolitice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule granulare sau veziculare, prezente în secrețiile țesuturilor mamiferelor, cu proprietăți bacteriolitice.