4 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍZĂ2, lize, s. f. Cărucior cu două roți, folosit în fabricile de hârtie și în întreprinderile poligrafice pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie. – Et. nec.

LÍZĂ2, lize, s. f. Cărucior cu două roți, folosit în fabricile de hârtie și în întreprinderile poligrafice pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie. – Et. nec.

LÍZĂ1, lize, s. f. Dezintegrare și dizolvare a unor celule sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. – Din fr. lyse.

LÍZĂ1, lize, s. f. Dezintegrare și dizolvare a unor celule sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. – Din fr. lyse.

li2 sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr lyse] 1 Fenomen de dezintegrare a elementelor organice, țesuturi, celule, microbi, sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2 Diminuare treptată a intensității simptomelor unei boli.

li1 sf [At: H X, 445 / Pl: ~ze / E: ger Liese] (Reg) Plantă ornamentală cu flori roșii sau roz, probabil mușcată (Pelargonium).

li4 [At: DEX / Pl: ~ze / E: nct] Cărucior cu două roți, folosit în fabrici și în întreprinderile poligrafice, pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie.

-li3 [At: DEX / E: fr -lyse, it -lisi] Element secund de compunere savantă cu sensurile: 1 Soluție. 2 Descompunere. 3 Separare. 4 Distrugere.

LÍZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare].

LÍZĂ1 s. f. 1. dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. diminuare treptată a intensității simptomelor unei boli. (< fr. lyse, gr. lysis)

LIZÁ vb. tr. a efectua o liză. (< fr. lyser)

LIZI-/LIZO-, -LÍZĂ elem. „disociere, dizolvare, disoluție”. (< fr. lysi-, lyso-, – lyse, cf. gr. lysis)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

líză s. f., g.-d. art. lízei; pl. líze

líză (dezintegrare; cărucior) s. f., g.-d. art. lízei; pl. líze

lizá vb., ind. prez. 3 sg. lizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-LIZĂ „dizolvare, distrugere”. ◊ gr. lysis „descompunere, dizolvare” > fr. -lyse, germ. id., engl. id. > rom. -liză.

Intrare: liză (cărucior)
liză1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • li
  • liza
plural
  • lize
  • lizele
genitiv-dativ singular
  • lize
  • lizei
plural
  • lize
  • lizelor
vocativ singular
plural
Intrare: liză (dezintegrare)
liză1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • li
  • liza
plural
  • lize
  • lizele
genitiv-dativ singular
  • lize
  • lizei
plural
  • lize
  • lizelor
vocativ singular
plural
Intrare: liză (suf.)
liză2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • li
Intrare: liza
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • liza
  • lizare
  • lizat
  • lizatu‑
  • lizând
  • lizându‑
singular plural
  • lizea
  • lizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lizez
(să)
  • lizez
  • lizam
  • lizai
  • lizasem
a II-a (tu)
  • lizezi
(să)
  • lizezi
  • lizai
  • lizași
  • lizaseși
a III-a (el, ea)
  • lizea
(să)
  • lizeze
  • liza
  • liză
  • lizase
plural I (noi)
  • lizăm
(să)
  • lizăm
  • lizam
  • lizarăm
  • lizaserăm
  • lizasem
a II-a (voi)
  • lizați
(să)
  • lizați
  • lizați
  • lizarăți
  • lizaserăți
  • lizaseți
a III-a (ei, ele)
  • lizea
(să)
  • lizeze
  • lizau
  • liza
  • lizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liză (cărucior)

  • 1. Cărucior cu două roți, folosit în fabricile de hârtie și în întreprinderile poligrafice pentru transportul topurilor, baloturilor și sulurilor de hârtie.
    surse: DEX '09

etimologie:

liză (dezintegrare)

  • 1. Dezintegrare și dizolvare a unor celule sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli.
    surse: DN

etimologie: