12 definiții pentru livid

LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.

LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Despre fața omului) Vânăt, învinețit (de emoție, de frig, de oboseală). ♦ Fig. (Despre lumină) Slab, palid. – Din fr. livide, lat. lividus.

LIVÍD, -Ă, livizi, -de, adj. (Mai ales despre fața omului) Vînăt, învinețit (din cauza unei emoții, a oboselii, a bolii, a morții). Figurile noastre aveau o înfățișare lividă. C. PETRESCU, S. 238. Lividă era gușa curcanului, ca și cum un început de gangrenă ar fi pus stăpînire pe dînsa. ANGHEL, PR. 94. Livid la față, desfigurat, cu hainele rupte, se zbătea între patru gardiști. VLAHUȚĂ, O. A. 472.

livíd adj. m., pl. livízi; f. livídă, pl. livíde

livíd adj. m., pl. livízi; f. sg. livídă, pl. livíde

LIVÍD adj. învinețit, verde, vânăt. (~ la față de mânie.)

LIVÍD, -Ă adj. Palid, învinețit (la față). [< fr. livide, lat. lividus].

LIVÍD, -Ă adj. palid, învinețit la față. (< fr. livide, lat. lividus)

LIVÍD ~dă (~zi, ~de) 1) Care are fața palidă din cauza unor emoții negative, de oboseală sau de frig. 2) (despre lumină) Care este foarte slab; care abia licărește. /<fr. livide, lat. lividus

livid a. de coloare plumburie, albăstriu bătând în negru: față lividă.

*lívid, -ă adj. (lat. lividus). Galben verziŭ, vînăt: om cu fața lividă de foame.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LIVÍD adj. învinețit, verde, vînăt. (~ la față de mînie.)

Intrare: livid
livid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular livid lividul livi livida
plural livizi livizii livide lividele
genitiv-dativ singular livid lividului livide lividei
plural livizi livizilor livide lividelor
vocativ singular
plural