liturghier sn [At: LM / P: ~ghi-er / V: (înv) ~rghiar, ~rgiar, ~rgier / Pl: ~e / E: liturghie + -ar] Carte bisericească ce cuprinde textul și ordinea rugăciunilor și a ritualurilor liturghiei (1).

LITURGHIER, liturghiere, s. n. Carte cuprinzînd rînduiala slujbei liturghiei. Prima carte tipărită la noi este liturghierul slavon al lui Macarie, la 1508. – Pronunțat: -ghi-er.

LITURGHIER ~e n. Carte care cuprinde rânduiala liturghiei. [Sil. -ghi-er] /liturghie + suf. ~ar

liturghiar sn vz liturghier

liturgiar sn vz liturghier

liturgier sn vz liturghier

liturgiar n. carte conținând liturghiile sau rugăciunile pentru serviciul divin.

liturghiár și -iér n., pl. e (d. liturghie). Carte care cuprinde rugăcĭunile p. liturghie.

liturghier (desp. -ghi-er) s. n., pl. liturghiere

liturghier (-ghi-er) s. n., pl. liturghiere

liturghier s. n. (sil. -ghi-er), pl. liturghiere

liturghier, -re.

liturghier 1. Volum de muzică bisericească ce cuprinde cântările liturghiei* ortodoxe de diferite glasuri (v. eh) și aparținând diferiților autori, axioane*, praznicale, heruvice*, chinonice* și cântări calofonice*. 2. Carte liturgică utilizată de preot în altar, care cuprinde rânduiala tipiconală a celor trei liturghii (a Sfinților Ioan Hrisostomul, Vasile cel Mare și Grigore Dialogul), precum; i a vecerniei*, utreniei* și a proscomidiei; troparele* praznicelor, ecfonise, apolise, canonul (2) și rugăciunile împărtășaniei, diverse rugăciuni și povățuiri. V. missale.

liturghier, liturghiere s. n. Carte bisericească, care cuprinde rânduiala slujbelor la vecernie, utrenie și la cele trei liturghii ortodoxe, precum și rânduiala împărtășirii și a formulelor otpusturilor de peste an, rugăciuni pentru diferite trebuințe din viața omului și sinaxarul (calendarul). [Var.: liturghiar s. n.] – Din liturghie + suf. -ar.

liturghiar v. liturghier.

LITURGHIER s. (BIS.) liturghie.

liturghier s.n. (relig.) liturghie.

LITURGHIER s. (BIS.) liturghie.

liturghier, liturghiere, s.n. – (bis.) Carte bisericească cuprinzând rânduiala slujbelor de vecernie, utrenie și liturghie, precum și felurite rugăciuni. Primul liturghier în limba română a fost tipărit în anul 1570, de către Coresi. – Din liturghie (< sl. liturgija < ngr. liturgia) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).