2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITUANIÁN, -Ă, lituanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Lituaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lituaniei sau lituanienilor (1), privitor la Lituania ori la lituanieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba lituaniană. [Pr.: -ni-an] – Din fr. lituanien.

lituanian, ~ă [At: DEX / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr lituanien] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Lituaniei sau) este originară de acolo. 5 smp Populație din Lituania. 6-7 a Care aparține (Lituaniei sau) populației ei. 8-9 a Privitor (la Lituania sau) la populația ei. 10 sf Limbă vorbită de lituanieni (5).

LITUANIÁN, -Ă, lituanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Lituaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lituaniei sau populației ei, privitor la Lituania sau la populația ei. – Din fr. lituanien.

LITUANIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Lituania. ◊ (s. f.) limbă baltică vorbită în Lituania. (< fr. lituanien)

LITUANIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține Lituaniei sau populației ei; din Lituania. /<fr. lituanien

LITUANIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care aparține populației de bază a Lituaniei sau este originară din Lituania. /<fr. Lituanien


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lituaniánă (limbă) (-tu-a-ni-a) s. f., g.-d. art. lituaniénei

lituaniánă (limba) s. f. (sil. -tu-a-ni-a-), g.-d. art. lituaniénei

lituanián (-tu-a-ni-an) adj. m., s. m., pl. lituaniéni (-ni-eni); adj. f., s. f. lituaniánă, pl. lituaniéne

lituanián s. m., adj. m. (sil. -tu-a-ni-an), pl. lituaniéni (sil. -ni-eni); f. sg. lituaniánă, g.-d. art. lituaniénei, pl. lituaniéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LITUANIÁNĂ s. f. (< fr. lituanien): limbă baltică vorbită de lituanieni, locuitori ai Lituaniei și de cei din diaspora (în Anglia, Canada, Argentina, Brazilia și Australia). Datorită unirii cu Polonia, limba lituaniană a făcut multe împrumuturi din polonă, iar datorită ocupației rusești, multe împrumuturi din limba rusă. Limba polonă a fost, prin tradiție, limba nobilimii și a burgheziei lituaniene, iar limba rusă, limba școlii și a relațiilor oficiale. Primele documente în lituaniană sunt niște traduceri de texte religioase din secolul al XVI-lea, scrise cu alfabet gotic. S-a constituit ca limbă literară abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu începutul mișcării naționale. Din bogatul folclor lituanian sunt cunoscute mai ales cântecele populare numite dainas („doine”). Cea mai importantă trăsătură a acestei limbi este conservatorismul său, fiind foarte apropiată de prototipul indo-european. Din această cauză a fost frecvent folosită în studiul comparativ al limbilor indo-europene. Sistemul gramatical al l. este însă deosebit de cel indo-european (mai ales în domeniul verbului). L. posedă trei grupuri de dialecte: de apus, de centru și de răsărit, de sud-est (pe baza celor din urmă s-a format limba literară lituaniană).

Intrare: lituaniană
  • silabație: li-tu-a-ni-a-nă info
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lituania
  • lituaniana
plural
  • lituaniene
  • lituanienele
genitiv-dativ singular
  • lituaniene
  • lituanienei
plural
  • lituaniene
  • lituanienelor
vocativ singular
  • lituania
  • lituaniano
plural
  • lituanienelor
Intrare: lituanian (adj.)
lituanian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: li-tu-a-ni-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lituanian
  • lituanianul
  • lituanianu‑
  • lituania
  • lituaniana
plural
  • lituanieni
  • lituanienii
  • lituaniene
  • lituanienele
genitiv-dativ singular
  • lituanian
  • lituanianului
  • lituaniene
  • lituanienei
plural
  • lituanieni
  • lituanienilor
  • lituaniene
  • lituanienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lituanian (adj.)

etimologie:

lituanian, -ă (persoană) lituaniană

  • 1. Persoană care face parte din populația Lituaniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: