Definiția cu ID-ul 927997:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LITUANIA s. f. (< fr. lituanien): limbă baltică vorbită de lituanieni, locuitori ai Lituaniei și de cei din diaspora (în Anglia, Canada, Argentina, Brazilia și Australia). Datorită unirii cu Polonia, limba lituaniană a făcut multe împrumuturi din polonă, iar datorită ocupației rusești, multe împrumuturi din limba rusă. Limba polonă a fost, prin tradiție, limba nobilimii și a burgheziei lituaniene, iar limba rusă, limba școlii și a relațiilor oficiale. Primele documente în lituaniană sunt niște traduceri de texte religioase din secolul al XVI-lea, scrise cu alfabet gotic. S-a constituit ca limbă literară abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu începutul mișcării naționale. Din bogatul folclor lituanian sunt cunoscute mai ales cântecele populare numite dainas („doine”). Cea mai importantă trăsătură a acestei limbi este conservatorismul său, fiind foarte apropiată de prototipul indo-european. Din această cauză a fost frecvent folosită în studiul comparativ al limbilor indo-europene. Sistemul gramatical al l. este însă deosebit de cel indo-european (mai ales în domeniul verbului). L. posedă trei grupuri de dialecte: de apus, de centru și de răsărit, de sud-est (pe baza celor din urmă s-a format limba literară lituaniană).