12 definiții pentru literator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LITERATÓR, -OÁRE, literatori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Literat. – Din fr. littérateur, lat. litterator, -oris.

LITERATÓR, -OÁRE, literatori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Literat. – Din fr. littérateur, lat. litterator, -oris.

literator, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 27 / Pl: ~i, ~oare / E: lat litterator, -oris, fr littérateur] (Înv) Literat (1).

LITERATÓR, -OÁRE, literatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Persoană care creează opere literare; scriitor. Literatori romîni, oameni de spirit, și de gust, au făcut încercări spre a ne pune pe o cale bună. ODOBESCU, S. I 32. Niște simpli gramatici care nu au produs nimic în literatură nu pot să stea față cu adevărații literatori. ALECSANDRI, S. 50. Partea a patra, numită Telegraful Daciei, ne va da... relații de adunările învățaților romîni, știri despre literatorii noștri. DACIA LIT. XII.

LITERATÓR s.m. (Liv.) Scriitor. [< fr. littérateur].

LITERATÓR s. m. (livr.) scriitor. (< fr. littérateur)

literator m. cel ce.se ocupă cu literatura (ca profesiune).

*literatór m. (lat. litterator). Rar. Literat, persoană care se ocupă de literatură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

literatór (înv.) s. m., pl. literatóri

literatór s. m., pl. literatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LITERATÓR s. v. literat, om de litere, scriitor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LITERATORUL 1. Cenaclu literar, înființat și patronat de Al. Macedonski, care i-a imprimat o frapantă originalitate (insolitul decorului, al ritualurilor etc.). De-a lungul timpului au participat la ședințele l.: D. Zamfirescu, C. Pavelescu, G. Galaction, Șt. Petică, T. Arghezi, E. Speranția, I. Minulescu, G. Bacovia, I. Pillat, N. Davidescu, T. Vianu, A. Maniu, I. Peltz ș.a. 2. Revistă literară fondată și îndrumată de Macedonski. A apărut la București, intermitent, între 1880 și 1919. Atitudine antijunimistă și propașoptistă. Împreună cu cenaclul omonim și revistele-anexă, are meritul de promotor al simbolismului în literatura română. Colaboratori: D. Zamfirescu, G. Bacovia, Al.T. Stamatiad, T. Vianu ș.a. Aici a debutat Ion Barbu (1918). 3. Săptămânal de literatură și artă, editat de Ministerul Culturii, care apare din 1991, la Craiova; redactor-șef Marin Sorescu, iar din 1996 Fănuș Neagu. Promovează valorile culturii contemporane și un spirit polemic la adresa confuziei de criterii; publică memorii (P. Țutea, N. Steinhardt). Colaboratori: V. Cristea, E. Simion, Gh. Tomozei, Gr. Vieru, Cezar Baltag, D. Micu, Dan Grigorescu, Dan Mănucă ș.a.

Intrare: literator
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • literator
  • literatorul
  • literatoru‑
plural
  • literatori
  • literatorii
genitiv-dativ singular
  • literator
  • literatorului
plural
  • literatori
  • literatorilor
vocativ singular
  • literatorule
plural
  • literatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

literator, -oare literatoare

  • exemple
    • Literatori romîni, oameni de spirit și de gust, au făcut încercări spre a ne pune pe o cale bună. ODOBESCU, S. I 32.
      surse: DLRLC
    • Niște simpli gramatici care nu au produs nimic în literatură nu pot să stea față cu adevărații literatori. ALECSANDRI, S. 50.
      surse: DLRLC
    • Partea a patra, numită Telegraful Daciei, ne va da... relații de adunările învățaților romîni, știri despre literatorii noștri. DACIA LIT. XII.
      surse: DLRLC

etimologie: