3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

-lit3 [At: DN3 / E: fr -lithe] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care se află în soluție. 2 Solubil, în anumite condiții.

-lit2 [At: DN3 / E: fr Lithe] Element secund de compunere savantă cu sensul „piatră”.

-LIT3 Element secund de compunere savantă, cu semnificația „care se află în soluție, solubil (în anumite condiții)”. [< fr. -lyte, it. -lito, cf. gr. lytos – solubil].

-LIT2 Element secund de compunere savantă, cu semnificația „piatră”. [< fr. -lithe, it. -lito, cf. gr. lithos].

-LIT1 elem. „care se află în soluție, solubil”. (< fr. -lyte, -lytique, cf. gr. lytos)

-litic2 [At: DN3 / E: fr -lithique, it -litico] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 De piatră. 2 Pietros.

lito- [At: DN3 / V: lit / E: fr litho] Element prim de compunere savantă, cu semnificația: 1 Piatră. 2 Pietros.

liț sn [At: T. PAPAHAGI, M. 149 / Pl: ? / E: mg léc] 1 (Mar; mgî) Cui de lemn. 2 (Bot; reg) Spin (Carduus acanthoides).

-LITIC Element secund de compunere savantă, cu semnificația „de piatră”, „pietros”. [< fr. -lithique, it. -litico, cf. gr. lithos].

LITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „piatră”, „pietros”. Var. lit-. / < fr. litho-, cf. gr. lithos].

LIT2(O)-, -LIT, -LITIC elem. „piatră”. (< fr. lith/o/-, -lithe, -lithique, cf. gr. lithos)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-LIT1 „piatră, rocă”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. -lithe și -lite, germ. -lith, it. -lite, engl. -lith și -lite > rom. -lit.

-LIT2 „solubil, aflat în soluție”. ◊ gr. lytos „solubil, dizolvat” > fr. -lyte, engl. id., germ. -lyt > rom. -lit.

LIT-, v. LITO-.~agog (v. -agog), adj., care ușurează expulzarea calculilor; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., îndepărtare chirurgicală a unui calcul.

liț, lițuri, s.n. – Cui de lemn; așchie cioplită: „...apoi face un cui de lemn, un liț, ș-apoi dă de trei ori cu cuțitu pe lițu acela să să bage în pământ” (Papahagi, 1925: 303; Giulești). – Din magh. léc (MDA).

-LITIC1 „de piatră, pietros”. ◊ gr. lithikos „de piatră” > fr. -lithique, it. -litico, engl. -lithic, germ. -lithisch > rom. -litic.

-LITIC2 „descompus, disociat, dizolvat”. ◊ gr. lytikos „care descompune, care dizolvă” > fr. -lytique, engl. -lytic, it. -litico, germ. -lytisch > rom. -litic.

LITO- „piatră, bolovăniș, concrețiune”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. litho-, germ. id., engl. id., it. lito- > rom. lito-.~carp (v. -carp), s. n., fruct fosil petrificat; ~cenoză (v. -cenoză2), s. f., evacuare de calculi sau de fragmente calculare prin uretră; ~ceras (v. -ceras), s. m., gen de amoniți fosili din jurasic, cu cochilie evolută și larg ombilicată; ~clastie (v. -clastie), s. f., operație de zdrobire a calculilor vezicali, în vederea extragerii lor din uretră; ~clază (v. -clază), s. f., geoclază*; ~dendron (v. -dendron), s. m., gen de hexacoralieri cu specii răspîndite din triasic pînă în neozoic; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă nisip sau pietriș; ~fagie (v. -fagie), s. f., formă de manifestare a sindromului de pica la animale, constînd în consumul de nisip sau de pietriș; ~fil (v. -fil1), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care se concentrează, de preferință, în litosferă. 2. (Despre pești) Care depune icrele pe un substrat pietros; ~gen (v. -gen1), adj., care produce calculi; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere și de multiplicare a textelor, figurilor, desenelor etc., prin utilizarea de negative imprimate pe o piatră calcaroasă specială; ~id (v. -id), adj., care are aparența pietrei; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș extern solid și pietros al globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe dure și pietroase; ~telmă (v. -telmă), s. f., apă adunată în scobiturile stîncilor calcaroase marine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în litotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de extragere a calculilor din vezica urinară; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a calculilor din interiorul vezicii; ~xil (v. -xil), s. n., țesut lemnos fosilizat.

Intrare: lit (solubil)
afix (I7)
  • lit
litic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • litic
Intrare: lito
prefix (I7-P)
Surse flexiune: MDN '08
  • lito
afix (I7)
  • lit
litic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • litic
Intrare: liț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liț
  • lițul
  • lițu‑
plural
  • lițuri
  • lițurile
genitiv-dativ singular
  • liț
  • lițului
plural
  • lițuri
  • lițurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

litelement de compunere

  • 1. Element secund de compunere savantă, cu semnificația „care se află în soluție, solubil (în anumite condiții)”. DN
etimologie:

litoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „piatră”, „pietros”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.