LIPIE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. – Cf. sb. lepinja.

lipie² sf [At: DDRF / E: lipi] (Îvr) Blefarită.

lipie¹ sf [At: PO 277 / V: (îvr) lepiu (A: nct) sn, (reg) lepână, ~iă, ~ină, ~piniu, lipiu sn, lipiuă / A și: (reg) lipie / E: srb lepinja, mg lepény] 1 (Îrg) Turtă făcută din aluat de pâine nedospită, coaptă de obicei pe vatră, cu diverse umpluturi. 2 Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. 3 (Ban) Pâine mare, coaptă sub țest. 4 (Reg) Clisă. 5 (Fig) Cocoașă la om. 6 (Reg; lpl) Vorbe goale Si: palavre. 7 (Pex) Palmă dată cuiva.

LIPIE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. – Cf. scr. lepinja.

LIPIE, lipii, s. f. Pîine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. Era alături o brutărie și-au cumpărat ai tăi pîini și lipii. PAS, Z. I 45.

LIPIE ~i f. rar Produs de patiserie rotund și lățit obținut dintr-o bucată de aluat nedospit și copt pe vatră; turtă. [G.-D. lipiei] /cf. sb. lepinja

lipie f. pâine de cocă fără aluat [Serb. LEPĬNIA].

lípie (Mold. sud, Munt. est) și lipíe (vest) f. (sîrb. lèpinja, un fel de pîne; ung. lepény, prăjitură). Pedea (pîne mică, rătundă și turtită). V. azimă.

lipină sf vz lipie¹

lipiniu sn vz lipie¹

lipiu sn vz lipie¹

lipie s. f., art. lipia, g.-d. art. lipiei; pl. lipii, art. lipiile (desp. -pi-i-)

lipie s. f., art. lipia, g.-d. art. lipiei; pl. lipii, art. lipiile

lipie s. f., art. lipia, g.-d. art. lipiei; pl. lipii, art. lipiile

LIPÍE, lipii, s.f. Pâine de formă rotundă sau ovală, puțin crescută sau plată, de obicei din aluat nedospit, realizat din făină de diferite cereale. Lipiile sunt specifice țărilor orientale, cea mai cunoscută fiind pita, o lipie din aluat dospit din făină de grâu, utilizată de obicei despicată, apoi umplută ca un portofel; chapati [pr. ciapati] și puri sunt lipii specific indiene; tortilla [pr. tortilia] este lipia țărilor din America de Sud, făcută mai ales din mălai, presată și coaptă în forme speciale pe plită; în Europa, cea mai cunoscută este focaccia italiană, din aluat de pizza sau de pâine, dreptunghiulară sau rotundă; din țările scandinave vine knäckebrot, o lipie din făină integrală sau de secară, neagră, uscată și crocantă.

Lip/ie, -ioaia v. Alipie 2.

LIPIE s. (turcism înv.) pedea. (A mâncat o ~ întreagă.)

lipie¹ s.f. 1 (ind. alim., culin.) <reg.> pacea, plăcintă, turtă, <turc.; înv.> pedea. Lipia este o pâine rotundă și plată, cu coajă multă și miez puțin. 2 (culin.; înv. și reg.) v. Clătită.

lipie² s.f. (med.; înv.) v. Blefarită.

LIPIE s. (turcism înv.) pedea. (A mîncat o ~ întreagă.)

lipíe, lipii, (dial. liptie), s.f. (reg.; înv.) Pâine rotundă și plată, puțin crescută: „Dar nevastă-sa vedea că tot face din sac ba turte, ba pâine, ba plăcinte, ba lipie și numai nu se găta” (Bilțiu, 1999: 286). – Din magh. lepény „plăcintă” (MDA).

lipie, lipii, (liptie), s.f. – (reg.; înv.; gastr.) Pâine rotundă și plată, puțin crescută: „Dar nevastă-sa vedea că tot face din sac ba turte, ba pâine, ba plăcinte, ba lipie și numai nu se găta” (Bilțiu, 1999: 286; Berbești). – Din magh. lepény „plăcintă” (MDA).