13 definiții pentru lipie, Lipie   declinări

LIPÍE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. – Cf. sb. lepinja.

LIPÍE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. – Cf. scr. lepinja.

LIPÍE, lipii, s. f. Pîine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. Era alături o brutărie și-au cumpărat ai tăi pîini și lipii. PAS, Z. I 45.

lipíe s. f., art. lipía, g.-d. art. lipíei; pl. lipíi, art. lipíile

lipíe s. f., art. lipía, g.-d. art. lipíei; pl. lipíi, art. lipíile

LIPÍE s. (turcism înv.) pedea. (A mâncat o ~ întreagă.)

LIPÍE ~i f. rar Produs de patiserie rotund și lățit obținut dintr-o bucată de aluat nedospit și copt pe vatră; turtă. [G.-D. lipiei] /cf. sb. lepinja

lipie f. pâine de cocă fără aluat [Șerb. LEPĬNIA].

lípie (Mold. sud, Munt. est) și lipíe (vest) f. (sîrb. lèpinja, un fel de pîne [!]; ung. lepény, prăjitură). Pedea (pîne mică, rătundă [!] și turtită). V. azimă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LIPÍE s. (turcism înv.) pedeá. (A mîncat o ~ întreagă.)

LIPÍE, lipii, s.f. Pâine de formă rotundă sau ovală, puțin crescută sau plată, de obicei din aluat nedospit, realizat din făină de diferite cereale. Lipiile sunt specifice țărilor orientale, cea mai cunoscută fiind pita, o lipie din aluat dospit din făină de grâu, utilizată de obicei despicată, apoi umplută ca un portofel; chapati [pr. ciapati] și puri sunt lipii specific indiene; tortilla [pr. tortilia] este lipia țărilor din America de Sud, făcută mai ales din mălai, presată și coaptă în forme speciale pe plită; în Europa, cea mai cunoscută este focaccia italiană, din aluat de pizza sau de pâine, dreptunghiulară sau rotundă; din țările scandinave vine knäckebrot, o lipie din făină integrală sau de secară, neagră, uscată și crocantă.

lipíe, lipii, (liptie), s.f. – (reg.; înv.; gastr.) Pâine rotundă și plată, puțin crescută: „Dar nevastă-sa vedea că tot face din sac ba turte, ba pâine, ba plăcinte, ba lipie și numai nu se găta” (Bilțiu, 1999: 286; Berbești). – Din magh. lepény „plăcintă” (MDA).

Lip/ie, -ioaia v. A l i p i e 2.