liofil, ~ă a [At: MACAROVICI, CH. 159 / P: li-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr lyophile] (Chm; d. particule coloidale) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie.

LIOFIL, -Ă adj. (Despre coloizi) Care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie. [Pron. li-o-. / < fr. lyophile, cf. gr. lyein – a dizolva, philein – a iubi].

LIOFIL, -Ă adj. (despre particule coloidale) cu afinitate pentru mediul de dispersie. (< fr. lyophile)

liofil (desp. li-o-) adj. m., pl. lioflli; f. liofilă, pl. liofile

liofil (li-o-) adj. m., pl. liofili; f. liofilă, pl. liofile

liofil adj. m. (sil. li-o-), pl. liofili; f. sg. liofilă, pl. liofile

LIO- „dispersie, dizolvare”. ◊ gr. lyo, em „a dizolva, a desface” > fr. lyo-, germ. id., engl. id., it. lio- > rom. lio-. □ ~crom (v. -crom), s. m., substanță colorată în galben, foarte răspîndită în țesuturile plantelor și animalelor; sin. flavină; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre coloizi) care are afinitate pentru moleculele mediului de dispersie; ~filie (v. filie₁), s. f., proprietate a substanțelor liofite; ~fob (v. -fob), adj., (despre coloizi) care nu prezintă afinitate pentru moleculele mediului de dispersie; ~fobie (v. -fobie), s. f., proprietate a substanțelor liofobe; ~liză (v. -liză), s. f., desfacere a moleculelor unei substanțe dizolvate, prin reacția dintre aceste molecule și cele ale solventului; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat de lichid absorbit de suprafața unei particule care este în suspensie, într-un lichid; ~trop (v. -trop), adj., obținut prin ordonarea ionilor sub influența pe care o exercită asupra proprietăților diferitelor sisteme.

LIOFÍL, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. lyo „a desface” + philos „iubitor”) adj. (Despre particule coloidale) Care are afinitate pentru mediul de dispersie. Când acest medie este apa, coloidul este numit hidrofil.