LINO s. n. v. linon.

lino¹ sn vz linou

lino²- [At: DN³ / V: lin- / E: lat linum] Element prim de compunere savantă cu sensul „in”.

LINO s. n. v. linou.

LINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „in”. [Var. lin-. / < lat. linum].

LINO s.n. v. linou.

LINO²- elem. lin(o)-.

LIN(O)- elem. „in”. (< fr. lino-, cf. gr. linon, lat. linum)

LINO¹-/LINIO-, -LINIU elem. „rând”, „linie”. (< engl., fr. lino-, cf. lat. linea)

LINON, (2) linonuri, s. n. 1. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. 2. Sort de linon (1). [Var.: lino, linou s. n.] – Din fr. linon.

LINOU s. n. v. linon.

linon sn vz linou

linou sn [At: DEX / V: ~no, ~non / Pl: ~ri / E: fr linon] Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc.

LINON s. n. v. linou.

LINOU, linouri, s. n. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. [Var.: lino, linon s. n.] – Din fr. linon.

LINOU s. n. (Adesea determinat prin «de olandă») Țesătură subțire de olandă, din care se confecționează bluze, batiste etc.

LIN- v. lino-.

LINON s.n. v. linou.

LINOU s.n. Olandă subțire pentru batiste, bluze etc. [Var. lino, linon s.n. / < fr. linon].

LINIO- elem. lino¹-.

-LINIU elem. lino¹-.

LINOU s. n. olandă subțire pentru batiste, bluze etc. (< fr. linon)

LINOU ~ri n. 1) Țesătură foarte fină de in, folosită pentru batiste, bluze, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. linon^[1]

linon n. pânză de in foarte fină.

*linón n., pl. oane saŭ și urĭ (fr. linon, d. lin, in). Un fel de pînză de in foarte fină și deasă.

!linou s. n., art. linoul; (sorturi) pl. linouri

!linon s. n.; (sorturi) pl. linonuri

linou s. n., art. linoul; pl. linouri^[1]

LINO-₂ „in, pînză”. ◊ gr. linon „in” și L. linum „pînză de in” > fr. lino- > rom. lino-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., imprimare pe stofă; ~lit (v. -lit₁), s. n., ulei de in, solidificat prin hidrogenare.

LINO-₁ „rînd, șir tipografic”. ◊ L. linea „linie, rînd” > engl. lino-, fr. id. > rom. lino-. □ ~graf (v. -graf), s. n., mașină tipografică de cules și de turnat rînduri; ~tip (v. -tip), s. n., mașină tipografică de cules și de turnat literele în rînduri întregi; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere tipografică cu ajutorul linotipului.

lin², lină adj., adv., s.n. A adj. I 1 (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) domol, încet, leneș, lent, liniștit, măsurat², potolit², tacticos, temperat, <livr.> lento, <pop.> molcomit, <fig.> lânced, moale, rotund. Se îndepărtează cu pas lin. 2 (despre vreme, momente ale zilei etc.) liniștit, plăcut, <pop.> moale, <înv.> liniștos. Este o noapte lină de iunie. 3 (despre modul de viață al oamenilor, despre momente din viața lor etc.) bun, calm², liniștit, netulburat, pașnic, plăcut, tihnit, <înv. > liniștos, <fig.> limpede, senin, <fig.; înv.> seninos. Toți își doresc o bătrânețe lină, fără griji. 4 (în opoz. cu „agitat”, „neliniștit”; despre somn) calm², liniștit, odihnitor, ușor², <fig.> dulce. Dimineața, somnul este cel mai lin. 5 (rar; despre climă, temperatură, anotimpuri etc.) v. Blând. Moderat. Potrivit. Temperat. 6 (în opoz. cu „violent”; înv.; despre ființe) v. Blajin. Blând. Bun. Domol. Moale. Neagresiv. Nemânios. Pașnic. 7 (în opoz. cu „întunecat”, „cețos”, „noros”; poetic; despre cer, zare, atmosferă etc.) v. Albastru. Clar. Curat, Înseninat. Limpede. Pur². Senin. Străveziu. 8 fig. (înv.; despre suflet) v. Senin. 9 fig. (înv.; despre locuri, adăposturi, refugii) v. Liniștit. Pașnic. Tihnit. II 1 (despre lumină) moale, plăcut, <fig.> blând, dulce. Poate citi numai la o lumină lină. Simte căldura razelor line ale soarelui. 2 (în opoz. cu „amplu”, „puternic”, „răstit”, „tare”, „zgomotos”; despre sunete, glas, ton) coborât, domol, încet, lânced, mic, moale, molatic, molcom, muiat, potolit², scăzut, slab, stins², tainic, ușor², astăzi rar> scoborât, <înv. și reg.> linicel, <înv.> tăinicit, <fig.> leșinat², plăpând, somnoros, <fig.; rar> confuz, înecat, <fig.; înv. și pop.> slăbănogit, sleit², <fig.; fam.> slăbănog. Vorbește cu vocea lină. De departe se aude freamătul lin al pădurii. 3 (în opoz. cu „intens”, „puternic”, „tare”; despre ploaie, ninsoare, vânt) blând, calm², domol, lânced, liniștit, moale, moderat, molcom, plăcut, potolit², slab, ușor², <înv. și reg.> linicel, <fig.; înv.> înstrunat. După furtună adie un vânt lin. 4 (în opoz. cu „abrupt”; despre terenuri înclinate) domol, ușor², <fig.> blând, dulce, molatic. A coborât repede panta lină a dealului. 5 (despre suprafețe de pământ) întins², neted, plan, șes, <rar> nud, <înv. și pop.> luciu², <reg.> șeștin. Platouri line luaseră locul colinelor. 6 (în opoz. cu „strident”; rar; despre culori, nuanțe etc.) v. Discret. Estompat. Pal. Palid. Sfumat. Spălăcit. Stins². Șters. Tern. 7 (rar; despre lumină, surse de lumină etc.) v. Discret. Pal. Palid. Slab. Spălăcit. Stins². 8 (pop.; despre drumuri, șosele etc.) v. Neted. Plat². 9 (în opoz. cu „creț”; pop.; despre păr) v. Drept. Întins². Neîncrețit. Neondulat. Netezit². 10 fig. (rar; despre acțiuni, activități etc.) v. Facil. Necomplicat. Nedificil. Nesofisticat. Simplu. Ușor². B adv. (modal) 1 (în opoz. cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare) agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lent, liniștit, ușor², ușurel, <rar> alin¹, plaviu, <pop. și fam.> iavaș, <pop.> cătenelaș, cătinaș, cătinel, cătineluș, cătineluț, cătingan, cătinică, linișor, oblu, rara, <fam.> moșnegește, <reg.> linuț, mereor, mereu, mereuaș, mereuț, <înv.> cătinelușel. Obosit, bărbatul merge lin spre casă. 2 blând, ușor², <înv. și pop.> molcomiș. Noaptea se lasă lin peste munți. 3 încet. Îi vorbește lin, ca să nu-l sperie. domol, liniștit, <fig.> ușor². Afară plouă lin. liniștit, plăcut, <fig.> ușor². Vântul adie lin. liniștit, netulburat, pașnic, tihnit. Viața celor doi se desfășoară lin. C s.n. 1 (înv. și pop.) v. Acalmie. Calm². Liniște. Pace. Serenitate. Tăcere. 2 (înv.) v. Blândețe. Bunătate. 3 (înv.) v. Delicatețe. Eleganță. Finețe. Gingășie. Grație. Suavitate. warning  de reparat intrările