2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIÉRE, linieri, s. f. Acțiunea de a linia și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. linia.

LINIÉRE, linieri, s. f. Acțiunea de a linia și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. linia.

liniere sf [At: DA ms / P: ~ni-e~ / Pl: ~ri / E: linia] Trasare de linii1 (1) cu rigla Si: liniat1.

LINIÉRE s. f. Acțiunea de a linia. Linierea caietelor.

LINIÉRE s.f. Acțiunea de a linia; liniat. [Pron. -ni-e-. / < linia].

LINIÁ, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte și regulate) pe hârtie. [Pr.: -ni-a] – Din linie.

LINIÁ, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte și regulate) pe hârtie. [Pr.: -ni-a] – Din linie.

linia vt [At: LB / P: ~ni-a / Pzi: ~iez, (înv) liniu / E: linie1] A trasa linii1 (1) cu rigla.

LINIÁ, liniez, vb. I. Tranz. A trage linii (de obicei pe o hîrtie) pentru a se servi de ele la scris, desenat etc. A linia o coală. A linia un caiet.

LINIÁ vb. I. tr. A trage linii (pe hârtie). [Pron. -ni-a. / < linie].

LINIÁ vb. tr. a trage linii drepte. (< linie)

A LINIÁ ~éz tranz. A trasa linii. ~ un caiet. [Sil. -ni-a] /Din linie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. liniérii; pl. liniéri

liniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. liniérii; pl. liniéri

liniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 liniáză, 1 pl. liniém (-ni-em); conj. prez. 3 să liniéze; ger. liniínd (-ni-ind)

liniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. liniéz, 1 pl. liniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. liniéze; ger. liníind (sil. -ni-ind)

liniez, -niază 3, -nieze 3 conj., -niam 1 imp., -niind ger., -niere, inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINIÉRE s. liniat. (~ unui caiet.)

LINIÁ vb. (rar) a rigla. (A ~ o foaie de hârtie.)

LINIA vb. (rar) a rigla. (A ~ o foaie de hîrtie.)

Intrare: liniere
  • silabație: li-ni-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniere
  • linierea
plural
  • linieri
  • linierile
genitiv-dativ singular
  • linieri
  • linierii
plural
  • linieri
  • linierilor
vocativ singular
plural
Intrare: linia
  • silabație: li-ni-a info
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • linia
  • liniere
  • liniat
  • liniatu‑
  • liniind
  • liniindu‑
singular plural
  • linia
  • liniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • liniez
(să)
  • liniez
  • liniam
  • liniai
  • liniasem
a II-a (tu)
  • liniezi
(să)
  • liniezi
  • liniai
  • liniași
  • liniaseși
a III-a (el, ea)
  • linia
(să)
  • linieze
  • linia
  • linie
  • liniase
plural I (noi)
  • liniem
(să)
  • liniem
  • liniam
  • liniarăm
  • liniaserăm
  • liniasem
a II-a (voi)
  • liniați
(să)
  • liniați
  • liniați
  • liniarăți
  • liniaserăți
  • liniaseți
a III-a (ei, ele)
  • linia
(să)
  • linieze
  • liniau
  • linia
  • liniaseră
leninsi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liniere

etimologie:

  • vezi linia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

linia leninsi

  • 1. A trage, a trasa linii (drepte și regulate) pe hârtie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rigla attach_file un exemplu
    exemple
    • A linia o coală. A linia un caiet.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • linie
    surse: DEX '09 DEX '98 DN