8 definiții pentru liniatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [Pr.: -ni-a-] – Din germ. Lineatur.

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [Pr.: -ni-a-] – Din germ. Lineatur.

liniatu sf [At: DEX / P: ~ni-a~ / Pl: ~ri / E: ger Lineatur] Ansamblu al liniilor1 (1) orizontale sau verticale trase sau imprimate pe o foaie, caiet, registru etc.

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea liniilor orizontale sau verticale, imprimate pe caiete, pe registre etc. Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. – Pronunțat: -ni-a-.

LINIATÚRĂ s.f. Ansamblul liniilor (orizontale și verticale) imprimate pe caiete, pe registre etc. [Pron. -ni-a-. / cf. it. lineatura].

LINIATÚRĂ s. f. ansamblul liniilor imprimate pe caiete, pe registre etc. (< it. lineatura, germ. Lineatur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liniatúră (-ni-a-) s. f., g.-d. art. liniatúrii; pl. liniatúri

liniatúră s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. liniatúrii; pl. liniatúri

Intrare: liniatură
liniatură substantiv feminin
  • silabație: li-ni-a- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniatu
  • liniatura
plural
  • liniaturi
  • liniaturile
genitiv-dativ singular
  • liniaturi
  • liniaturii
plural
  • liniaturi
  • liniaturilor
vocativ singular
plural

liniatură

  • 1. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162.
      surse: DLRLC

etimologie: