liniament sn [At: DA / V: ~nea~ / P: ~ni-a~ / Pl: ~e / E: fr lineament] (Rar) 1 Linie¹ (1). 2 Primă schiță a unei lucrări grafice. 3 Primă variantă a unei opere.

* LINIAMENT 👉 LINEAMENT.

LINIAMENT, liniamente, s. n. (Rar) Linie. Un manual care să prezinte pe scurt mișcarea noastră intelectuală în liniamentele ei generale. CARAGIALE, S. U. 81.

LINIAMENT s.n. (Rar) 1. Linie. 2. Prima schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. [Pron. -ni-a-, pl. -te, -turi. / cf. fr. linéament].

LINIAMENT s. n. 1. linie elementară care indică forma generală a unui fapt, a unui obiect. 2. schiță a unei lucrări, primele contururi ale unei opere. (< fr. linéament)

LINIAMENT ~e n. rar Ansamblu de linii prin care se schițează ceva. /<fr. linéament

liniament n. 1. linie delicată: liniamentele mâinii; 2. fig. prima schiță a unei opere; 3. pl. trăsurile feței.

liniamént, liniár, V. lineament, linear.

* LINEAMENT, LINIAMENT (pl. -te) sn. 1 Trăs(ăt)ură a feței, linie ¶ 2 Prima schiță a unei lucrări [fr.].

*lineamént și liniamént n., pl. e (lat. lineamentum și liniamentum, d. linea, linie). Trăsătură, linie, schiță orĭ formă a unuĭ lucru: lineamentele generale ale unuĭ plan.

liniament (desp. -ni-a-) s. n., pl. liniamente

liniament (-ni-a-) s. n., pl. liniamente

liniament s. n. (sil. -ni-a-), pl. liniamente

liniament, -te.

LINIAMENT s. v. linie.

liniament s.n. (rar) 1 v. Linie. Trăsătură. 2 v. Linie.

liniament s. v. LINIE.