12 definiții pentru lingvistă linguistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

lingvist, ~ă smf [At: AR (1829), 191 / V: (iuz) ~ghist, ~guist / Pl: ~iști, ~e / E: fr linguiste] Specialist în lingvistică (1) Si: (înv) limbist.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu lingvistica. Figura cea mai impunătoare din trecutul lingvisticii romîne este incontestabil Bogdan Petriceicu Hasdeu, cel dintîi lingvist modern al nostru. L. ROM. 1954, nr. 3, 5. Lingviștii progresiști, legați de popor și de limba acestuia, au fost partizani ai ortografiei fonetice. IORDAN, L. R. 222.

LINGUÍST, -Ă s.m. și f. v. lingvist.

LINGVÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în lingvistică. [Var. linguist, -ă s.m.f. / cf. fr. linguiste].

LINGVÍST, -Ă s. m. f. specialist în lingvistică. ◊ glotolog. (< fr. linguiste)

LINGVÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în lingvistică. /<fr. linguiste[1]

  1. Var. linguist LauraGellner

*linghíst, -ă s. (fr. linguíste, d. lat. lingua, limbă). Care studiază limbile din punct de vedere științific (nu literar), indiferent dacă-s organu unuĭ popor cult orĭ a unuĭ trib sălbatic. – Fals limbist, -gvist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingvístă s. f., g.-d. art. lingvístei; pl. lingvíste

lingvístă s. f., pl. lingvíste

Intrare: lingvistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingvistă
  • lingvista
plural
  • lingviste
  • lingvistele
genitiv-dativ singular
  • lingviste
  • lingvistei
plural
  • lingviste
  • lingvistelor
vocativ singular
  • lingvistă
  • lingvisto
plural
  • lingvistelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguistă
  • linguista
plural
  • linguiste
  • linguistele
genitiv-dativ singular
  • linguiste
  • linguistei
plural
  • linguiste
  • linguistelor
vocativ singular
  • linguistă
  • linguisto
plural
  • linguistelor

lingvist, -ă lingvistă linguist linguistă linghist

  • 1. Specialist în lingvistică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Figura cea mai impunătoare din trecutul lingvisticii romîne este incontestabil Bogdan Petriceicu Hasdeu, cel dintîi lingvist modern al nostru. L. ROM. 1954, nr. 3, 5.
      surse: DLRLC
    • Lingviștii progresiști, legați de popor și de limba acestuia, au fost partizani ai ortografiei fonetice. IORDAN, L. R. 222.
      surse: DLRLC

etimologie: