8 definiții pentru lingviform linguiform


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lingviform, ~ă a [At: DN3 / V: ~gui~ / Pl: ~i, ~e / E: fr linguiforme] În formă de limbă (1).

LINGVIFÓRM, -Ă adj. În formă de limbă. [Var. linguiform, -ă adj. / < fr. linguiforme].

LINGVIFÓRM, -Ă adj. în formă de limbă. (< fr. linguiforme)

linguiform, ~ă a vz lingviform

LINGUIFÓRM, -Ă adj. v. lingviform.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingvifórm adj. m., pl. lingvifórmi; f. lingvifórmă, pl. lingvifórme

lingvifórm adj. m., pl. lingvifórmi; f. sg. lingvifórmă, pl. lingvifórme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LINGVI- „limbă”. ◊ L. lingua „limbă” > L. sav. lingui-, fr. id., engl. id. > rom. lingvi-.~form (v. -form), adj., în formă de limbă.

Intrare: lingviform
lingviform adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingviform
  • lingviformul
  • lingviformu‑
  • lingviformă
  • lingviforma
plural
  • lingviformi
  • lingviformii
  • lingviforme
  • lingviformele
genitiv-dativ singular
  • lingviform
  • lingviformului
  • lingviforme
  • lingviformei
plural
  • lingviformi
  • lingviformilor
  • lingviforme
  • lingviformelor
vocativ singular
plural
linguiform adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguiform
  • linguiformul
  • linguiformu‑
  • linguiformă
  • linguiforma
plural
  • linguiformi
  • linguiformii
  • linguiforme
  • linguiformele
genitiv-dativ singular
  • linguiform
  • linguiformului
  • linguiforme
  • linguiformei
plural
  • linguiformi
  • linguiformilor
  • linguiforme
  • linguiformelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)