14 definiții pentru lingual


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGUÁL, -Ă, linguali, -e, adj. 1. (Anat.) Care aparține limbii, referitor la limbă. Nerv lingual. 2. (Despre sunete; și substantivat, f.) La articularea căruia limba (I) are rolul principal. – Din fr. lingual.

lingual, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 282/10 / P: ~gu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr lingual] 1 a (Atm) Referitor la limbă (1). 2 a (Atm) Care aparține limbii (1). 3 a (Atm) Din zona limbii (1). 4-5 sf, a (Fon; șîs) Consoană ~ Consoană articulată cu ajutorul limbii (1) Si: (înv) limbal.

LINGUÁL, -Ă, linguali, -e, adj. 1. (Anat.) Care aparține limbii, referitor la limbă. Nerv lingual. 2. (Despre sunete; și substantivat, f.) La articularea căruia limba (I) are rolul principal. – Din fr. lingual.[1]

  1. Ca s. f.: linguală = consoană linguală — LauraGellner

LINGUÁL, -Ă, linguali, -e, adj. (Anat.) Care aparține limbii. Mucoasă linguală.Nervul lingual este o ramură a nervului trigemen. ANATOMIA 236. – Pronunțat: -gual.-

LINGUÁL adj. Care aparține limbii. ◊ Consoană linguală (și s.f.) = consoană articulată cu ajutorul limbii. [Pron. lin-gual. / cf. fr. lingual].[1]

  1. Ca s.f.: linguală = consoană linguală — LauraGellner

LINGUÁL adj. referitor la limbă. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu ajutorul limbii. (< fr. lingual)

LINGUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de limbă ca organ; propriu limbii. Mușchi ~. 2) și substantival (despre sunete) Care se articulează cu ajutorul limbii. Consoană ~ă. [Sil. -gual] /<fr. lingual[1]

  1. Ca s.f.: linguală = consoană linguală — LauraGellner

lingual a. 1. ce ține de limbă: mușchiu lingual; 2. se zice de consoanele l, n, r, ce se pronunță prin diferitele mișcări ale limbei.

*lingŭál, -ă adj. (lat. lingualis, d. lingua, limbă). Anat. De la limbă, al limbiĭ: nerviĭ lingŭalĭ. Gram. Care se pronunță cu limba: consonante lingŭale (l, r, n). S. f., pl. e. O lingŭală, o consonantă lingŭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

linguál (-gual) adj. m., pl. linguáli; f. linguálă, pl. linguále

linguál adj. m. (sil. -gual), pl. linguáli; f. sg. linguálă, pl. linguále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LINGUÁL, -Ă adj. (cf. fr. lingual): în sintagma consoană linguală (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LINGUÁL, -Ă (< fr., lat. m.) adj. 1. Care se referă la limbă (I, 1), care aparține limbii (ex., arteră l.). ◊ Mucoasa l. = mucoasa limbii. ◊ Papile linguale = mici papile situate pe limbă, conținând mugurii gustativi (organe senzoriale gustative). ◊ Nerv l. = nerv senzitiv al limbii, ramură a nervului maxilarului inferior. 2. (LINGV.; despre sunete) La articularea căruia limba are rolul principal.

Intrare: lingual
lingual adjectiv
  • silabație: lin-gual info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingual
  • lingualul
  • lingualu‑
  • lingua
  • linguala
plural
  • linguali
  • lingualii
  • linguale
  • lingualele
genitiv-dativ singular
  • lingual
  • lingualului
  • linguale
  • lingualei
plural
  • linguali
  • lingualilor
  • linguale
  • lingualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lingual

  • 1. anatomie Care aparține limbii, referitor la limbă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mucoasă linguală.
      surse: DLRLC
    • Nervul lingual este o ramură a nervului trigemen. ANATOMIA 236.
      surse: DLRLC
  • 2. (și) substantivat feminin (Despre sunete) La articularea căruia limba are rolul principal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: