11 definiții pentru lingău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGẮU, lingăi, s. m. (Fam.) 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții). 2. (Adesea adjectival) Om lingușitor și slugarnic. – Linge + suf. -ău.

lingău sm, a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ăi / E: linge + -ău] 1-2 (Om) căruia îi place să mănânce mult, mai ales de la alții Si: lingușitor (2), parazit. 3-4 (Om) lingușitor (1) și slugarnic.

LINGẮU, lingăi, s. m. 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții). 2. (Adesea adjectival) Om lingușitor și slugarnic. – Linge + suf. -ău.

LINGẮU, lingăi, s. m. 1. Om căruia îi place să mănînce mult (mai ales de la alții). Am să mă așez, măi vere, Pe mîncare și pe bere... Să mă bag pintre lingăi Și să frig la nătărăi. ALECSANDRI, T. 912. 2. Om lingușitor. Toată lumea știe că faci parte din suita de lingăi a colonelului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 8/2. ◊ (Adjectival) Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45. Să te ferești de ciocoi lingăi și de năpîrci lingușitoare. ALECSANDRI, T. 1350.

LINGẮU ~i m. Persoană care vădește o comportare lingușitoare (mai ales în fața superiorilor). /a linge + suf. ~ău

lingắŭ m. (d. ling). Parazit, om care umblă după mîncare gratuită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingắu (fam.) s. m., art. lingắul; pl. lingắi, art. lingắii

lingău s. m., art. lingăul; pl. lingăi, art. lingăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGĂU s. lingușitor, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!)

Intrare: lingău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingău
  • lingăul
  • lingău‑
plural
  • lingăi
  • lingăii
genitiv-dativ singular
  • lingău
  • lingăului
plural
  • lingăi
  • lingăilor
vocativ singular
  • lingăule
plural
  • lingăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lingău familiar

  • 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Am să mă așez, măi vere, Pe mîncare și pe bere... Să mă bag pintre lingăi Și să frig la nătărăi. ALECSANDRI, T. 912.
      surse: DLRLC
  • 2. adesea (și) adjectival Om lingușitor și slugarnic.
    exemple
    • Toată lumea știe că faci parte din suita de lingăi a colonelului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 8/2.
      surse: DLRLC
    • Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45.
      surse: DLRLC
    • Să te ferești de ciocoi lingăi și de năpîrci lingușitoare. ALECSANDRI, T. 1350.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Linge + sufix -ău.
    surse: DEX '98 DEX '09