LINGĂU, lingăi, s. m. 1. Om căruia îi place să mănînce mult (mai ales de la alții). Am să mă așez, măi vere, Pe mîncare și pe bere... Să mă bag pintre lingăi Și să frig la nătărăi. ALECSANDRI, T. 912. 2. Om lingușitor. Toată lumea știe că faci parte din suita de lingăi a colonelului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 8/2. ◊ (Adjectival) Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45. Să te ferești de ciocoi lingăi și de năpîrci lingușitoare. ALECSANDRI, T. 1350.