3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍNCA interj. (Înv.; repetat) Cuvânt care imită sunetele unui clopot sau clopoțel; cling. – Onomatopee.

LÍNCA interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetele unui clopot sau clopoțel; cling. – Onomatopee.

LÍNCA interj. (Repetat) Cuvînt care imită sunetul unui clopot; cling. Bam! bam! Linca! linca!... Deodată răsună aerul de glasul clopotelor mari și mici. La TDRG.

leliu sf [At: SCURTU, T. 280 / V: ~lucă, lincă / Pl: ~uci / E: lele1 + -ucă] 1-20 (Pop; șhp) Leleușă (1-20).

linca-linca i [At: V. A. URECHIA ap. TDRG / E: fo] Cuvânt care imită sunetul unui clopoțel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

línca/línca-línca (înv.) interj.

línca/línca-línca interj.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LINCA, Nicolae (1929-2008, n. Cergău, jud. Alba), boxer român (categoria semi-mijlocie). Primul campion olimpic român la box (Melbourne, 1956); medaliat cu bronz la campionatele europene (1953 și 1955).

Intrare: Linca
Linca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Linca
Intrare: leliucă
leliucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lelucă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lincă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: linca / -linca
linca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • linca
linca-linca interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • linca-linca

linca / -linca linca-linca

etimologie: