17 definiții pentru lințoliu lention


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINȚÓLIU, lințolii, s. n. Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul.

lințoliu sn [At: DEX / P: ~liu / Pl: ~ii / E: lat linteolum, it lenzuolo, fr linceul] (Liv) Giulgiu.

LINȚÓLIU, lințolii, s. n. (Livr.) Giulgiu. – Din lat. linteolum, it. lenzuolo, fr. linceul.

LINȚÓLIU, lințolii, s. n. Giulgiu. Pe-un pat alb ca un lințoliu Zace lebăda murindă. EMINESCU, O. I 32. ◊ Fig. Lințoliul rece de zăpadă întărită. CAMIL PETRESCU, V. 80. Umbrele se pot ridica din adîncuri și pot arunca lințoliul lor mohorît peste zările fără sfîrșit ale răsăritului. HOGAȘ, M. N. 64. Coboară corbii-n pîlc de doliu. Cernesc al iernii alb lințoliu. DEMETRESCU, O. 63. – Pronunțat: -liu.

LINȚÓLIU s.n. Giulgiu. [Pron. -liu. / cf. fr. linceul, lat. linteolum].

LINȚÓLIU s. n. giulgiu. (< fr. linceul, lat. linteolum)

LINȚÓLIU ~i f. 1) Bucată de pânză subțire și fină cu care femeile își acoperă capul; giulgiu. 2) Pânză cu care se acoperă mortul; giulgiu. [Sil. -liu] /<lat. linteolum, it. lenzuolo

lințoliu n. giulgiu: pe un pat alb ca un lințoliu EM. (= fr. linceuil).

*lințóliŭ n. (fr. linceul, d. lat. lintéolum, dim. d. linteum, bucată de pînză de in, d. linum, in; it. lenzuólo. V. in, linie). Gĭulgĭ, pînză de acoperit morțiĭ. V. răspete.

lention[1] sn vz lințoliu

  1. Variantă neconsemnată în def. principală. Accent necunoscut. — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lințóliu [liu pron. lĭu] s. n., art. lințóliul; pl. lințólii, art. lințóliile (-li-i-)

lințóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. lințóliul; pl. lințólii, art. lințóliile (sil. -li-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINȚOLIU s. giulgiu, (înv. și pop.) pînză, (înv. și reg.) sovon, (reg.) păioară, (prin Olt. și Munt.) pînzuială, (prin Ban. și Transilv.) sălie, (înv.) cearșaf, grobnic. (~ cu care se îngroapă mortul.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lințolíu (lințólii), s. n. – Giulgiu. It. lenzuolo (sec. XIX), cuvînt de circulație literară.

Intrare: lințoliu
lințoliu substantiv neutru
  • pronunție: lințolĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lințoliu
  • lințoliul
  • lințoliu‑
plural
  • lințolii
  • lințoliile
genitiv-dativ singular
  • lințoliu
  • lințoliului
plural
  • lințolii
  • lințoliilor
vocativ singular
plural
lention
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lințoliu lention

  • surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pe-un pat alb ca un lințoliu Zace lebăda murindă. EMINESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • figurat Lințoliul rece de zăpadă întărită. CAMIL PETRESCU, V. 80.
      surse: DLRLC
    • figurat Umbrele se pot ridica din adîncuri și pot arunca lințoliul lor mohorît peste zările fără sfîrșit ale răsăritului. HOGAȘ, M. N. 64.
      surse: DLRLC
    • figurat Coboară corbii-n pîlc de doliu. Cernesc al iernii alb lințoliu. DEMETRESCU, O. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: