3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

limpire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: limpi] (Reg) 1 Sorbire de către animale cu ajutorul limbii Si: limpit1 (1). 2-3 Satisfacere (pe ascuns) a poftei de a gusta sau de a mânca ceva Si: limpit1 (2-3).

limpi vt [At: DOSOFTEI, PS. 219 / V: (îrg) ~mbi, ~păi / Pzi: ~pesc / E: fo] (Reg) 1 (D. câini și pisici) A mânca sau a bea cu ajutorul limbii Si: a lăpăi, a licăi. 2-3 A-și satisface (pe ascuns) pofta de a gusta sau de a mânca ceva.

limpit1 sn [At: DA / Pl: (rar) ~uri / E: limpi] 1-3 (Reg) Limpire (1-3).

limpit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: limpi] (Reg) Lins.

limpì v. a linge gustând. [Cf. fr. lamper, cu acelaș sens: probabil onomatopee].

limpésc (vest) și linchésc (est) v. intr. și tr. (rudă cu lat. lámbere, a linge, vgr. lápto, limpesc, fr. [d. germ.] laper, germ. schlampen, schlappen ș. a.). Beaŭ trăgînd cu limba (ca cînele și pisica). Fam. Cotroboĭesc pin oale și mănînc cîte puțin din ele. – În Olt. NPl. Ceaur. 13) límpăĭ și -ĭésc. (Cp. cu stinchesc față de stimpesc). La Sadov. limbesc și lempăĭesc (VR. 1930, 9-10, 196). V. lincĭuresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

limpí, limpésc, vb. IV (reg.) 1. a bea trăgând cu limba. 2. a cotrobăi prin oale pentru a mânca câte puțin din ele.

Intrare: limpire
limpire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: limpi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limpi
  • limpire
  • limpit
  • limpitu‑
  • limpind
  • limpindu‑
singular plural
  • limpește
  • limpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limpesc
(să)
  • limpesc
  • limpeam
  • limpii
  • limpisem
a II-a (tu)
  • limpești
(să)
  • limpești
  • limpeai
  • limpiși
  • limpiseși
a III-a (el, ea)
  • limpește
(să)
  • limpească
  • limpea
  • limpi
  • limpise
plural I (noi)
  • limpim
(să)
  • limpim
  • limpeam
  • limpirăm
  • limpiserăm
  • limpisem
a II-a (voi)
  • limpiți
(să)
  • limpiți
  • limpeați
  • limpirăți
  • limpiserăți
  • limpiseți
a III-a (ei, ele)
  • limpesc
(să)
  • limpească
  • limpeau
  • limpi
  • limpiseră
Intrare: limpit
limpit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limpit
  • limpitul
  • limpitu‑
  • limpi
  • limpita
plural
  • limpiți
  • limpiții
  • limpite
  • limpitele
genitiv-dativ singular
  • limpit
  • limpitului
  • limpite
  • limpitei
plural
  • limpiți
  • limpiților
  • limpite
  • limpitelor
vocativ singular
plural
limpire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limpire
  • limpirea
plural
  • limpiri
  • limpirile
genitiv-dativ singular
  • limpiri
  • limpirii
plural
  • limpiri
  • limpirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)