limpire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: limpi] (Reg) 1 Sorbire de către animale cu ajutorul limbii Si: limpit¹ (1). 2-3 Satisfacere (pe ascuns) a poftei de a gusta sau de a mânca ceva Si: limpit¹ (2-3).

limpi vt [At: DOSOFTEI, PS. 219 / V: (îrg) ~mbi, ~păi / Pzi: ~pesc / E: fo] (Reg) 1 (D. câini și pisici) A mânca sau a bea cu ajutorul limbii Si: a lăpăi, a licăi. 2-3 A-și satisface (pe ascuns) pofta de a gusta sau de a mânca ceva.

limpit¹ sn [At: DA / Pl: (rar) ~uri / E: limpi] 1-3 (Reg) Limpire (1-3).

limpit², ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: limpi] (Reg) Lins.

limpoti v vz limpi

linchi² v vz limpi

limpì v. a linge gustând. [Cf. fr. lamper, cu acelaș sens: probabil onomatopee].

limpésc (vest) și linchésc (est) v. intr. și tr. (rudă cu lat. lámbere, a linge, vgr. lápto, limpesc, fr. [d. germ.] laper, germ. schlampen, schlappen ș. a.). Beaŭ trăgînd cu limba (ca cînele și pisica). Fam. Cotroboĭesc pin oale și mănînc cîte puțin din ele. – În Olt. NPl. Ceaur. 13) límpăĭ și -ĭésc. (Cp. cu stinchesc față de stimpesc). La Sadov. limbesc și lempăĭesc (VR. 1930, 9-10, 196). V. lincĭuresc.

linchésc, V. limpesc.

limpesc, -peam 1 imp.

LIMPI vb. v. lipăi.

limpi vb. v. LIPĂI.

limpi, limpesc, vb. IV (reg.) 1. a bea trăgând cu limba. 2. a cotrobăi prin oale pentru a mânca câte puțin din ele.