opțiuni

6 definiții pentru limpit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

limpit1 sn [At: DA / Pl: (rar) ~uri / E: limpi] 1-3 (Reg) Limpire (1-3).

limpit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: limpi] (Reg) Lins.

limpì v. a linge gustând. [Cf. fr. lamper, cu acelaș sens: probabil onomatopee].

limpésc (vest) și linchésc (est) v. intr. și tr. (rudă cu lat. lámbere, a linge, vgr. lápto, limpesc, fr. [d. germ.] laper, germ. schlampen, schlappen ș. a.). Beaŭ trăgînd cu limba (ca cînele și pisica). Fam. Cotroboĭesc pin oale și mănînc cîte puțin din ele. – În Olt. NPl. Ceaur. 13) límpăĭ și -ĭésc. (Cp. cu stinchesc față de stimpesc). La Sadov. limbesc și lempăĭesc (VR. 1930, 9-10, 196). V. lincĭuresc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIMPI vb. v. lipăi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

limpi, limpesc, vb. IV (reg.) 1. a bea trăgând cu limba. 2. a cotrobăi prin oale pentru a mânca câte puțin din ele.

Intrare: limpit
limpit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limpit
  • limpitul
  • limpitu‑
  • limpită
  • limpita
plural
  • limpiți
  • limpiții
  • limpite
  • limpitele
genitiv-dativ singular
  • limpit
  • limpitului
  • limpite
  • limpitei
plural
  • limpiți
  • limpiților
  • limpite
  • limpitelor
vocativ singular — —
plural — —
limpire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limpire
  • limpirea
plural
  • limpiri
  • limpirile
genitiv-dativ singular
  • limpiri
  • limpirii
plural
  • limpiri
  • limpirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)