14 definiții pentru limitrof


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

limitrof, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~i, ~e / E: fr limitrophe] 1 Care se află la limita (1) unei țări, a unui ținut, etc. Si: mărginaș (1). 2 (Îvr) De frontieră. 3 (D. țări, teritorii etc.) Care are graniță comună cu... Si: învecinat, vecin.

LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. (Despre un ținut, o țară etc.) Care se învecinează cu..., vecin, învecinat, mărginaș. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase. CARAGIALE, O. II 183. ♦ (Învechit, neobișnuit) De frontieră. Venise ordinul guvernatorului general al vilaetului Dunării, către toate autoritățile limitrofe ale Dunării, să mi se dea ajutor în excursiunea mea pre dreapta Dunării. BOLLIAC, O. 271.

LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ținut, o țară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].

LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe)

LIMITRÓF ~ă (~i, ~e) (despre o regiune, o țară etc.) Care se află în imediata vecinătate; învecinat. [Sil. -mi-trof] /<fr. limitrophe, lat. limitrophus

limitrof a. care e pe limita sau pe graniță: țară limitrofă.

*limitróf, -ă adj. (lat. limitrophus, cuv. ibrid d. lat. limes, limitis, limită, și vgr. trophos, nutritor, d. trépho, nutresc). Vecin, care e la hotar: România e limitrofă cu Rusia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

limitróf (-mi-trof) adj. m., pl. limitrófi; f. limitrófă, pl. limitrófe

limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófă, pl. limitrófe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v. mărginaș.

LIMITROF adj. 1. învecinat, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 2. lăturainic, mărginaș, (reg.) mărginos. (Un drum ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LIMI-2 „vecin, frontieră”. ◊ L. limes „hotar, limită” > fr. limi-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. limi-.~trof (v. -trof), adj., care se află în limita, la hotarul unei regiuni, unei țări etc.

Intrare: limitrof
limitrof adjectiv
  • silabație: li-mi-trof info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limitrof
  • limitroful
  • limitrofu‑
  • limitro
  • limitrofa
plural
  • limitrofi
  • limitrofii
  • limitrofe
  • limitrofele
genitiv-dativ singular
  • limitrof
  • limitrofului
  • limitrofe
  • limitrofei
plural
  • limitrofi
  • limitrofilor
  • limitrofe
  • limitrofelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

limitrof

  • 1. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.
    exemple
    • Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase. CARAGIALE, O. II 183.
      surse: DLRLC
    • 1.1. învechit neobișnuit De frontieră.
      exemple
      • Venise ordinul guvernatorului general al vilaetului Dunării, către toate autoritățile limitrofe ale Dunării, să mi se dea ajutor în excursiunea mea pre dreapta Dunării. BOLLIAC, O. 271.
        surse: DLRLC

etimologie: