7 definiții pentru liminar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMINÁR, -Ă, liminari, -e, adj. (Livr.) Inițial, introductiv. – Din fr. liminaire.

LIMINÁR, -Ă, liminari, -e, adj. (Livr.) Inițial, introductiv. – Din fr. liminaire.

liminar, ~ă a [At: GR. S. II, 180 / Pl: ~i, ~e / E: fr liminaire] (Liv) 1 Care este așezat la începutul unei cărți, al unui discurs etc. 2 Care este la început. 3 Care caracterizează începutul a ceva. 4 (Psh) Care se situează la nivelul unui prag senzorial.

LIMINÁR, -Ă adj. (Despre un prolog, o notă) Pus în fruntea unei cărți. [Cf. fr. liminaire, lat. liminaris].

LIMINÁR, -Ă adj. 1. (despre un prolog, o notă) pus în fruntea unei cărți; introductiv. 2. liminal. (< fr. liminaire, lat. liminaris)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liminár (livr.) adj. m., pl. liminári; f. limináră, pl. limináre

liminár adj. m., pl. liminári; f. sg. limináră, pl. limináre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIMINÁR adj. v. introductiv, preliminar.

Intrare: liminar
liminar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liminar
  • liminarul
  • liminaru‑
  • limina
  • liminara
plural
  • liminari
  • liminarii
  • liminare
  • liminarele
genitiv-dativ singular
  • liminar
  • liminarului
  • liminare
  • liminarei
plural
  • liminari
  • liminarilor
  • liminare
  • liminarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liminar

etimologie: