LIMFOCIT, limfocite, s. n. Leucocit cu nucleul foarte voluminos, care se găsește în limfă și în sânge și are un rol important în imunitatea organismului. [Var.: limfocită s. f.] – Din fr. lymphocyte.

limfocit sn [At: DEX / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr lymphocyte] Leucocită cu nucleul foarte voluminos, care se găsește în limfă și în sânge și are un rol important în procesul de imunitate.

LIMFOCIT, limfocite, s. n. Leucocită cu nucleul foarte voluminos, care se găsește în limfă și în sânge și are un rol important în procesul de imunitate. [Var.: limfocită s. f.] – Din fr. lymphocyte.

LIMFOCIT s.n. v. limfocită.

LIMFOCIT s. n. leucocită în organele limfatice, având un rol important în rezistența organismului la infecții. (< fr. lymphocyte)

LIMFOCIT ~e n. Varietate de leucocite care se află în limfă, având un rol important în procesul de imunitate. /<fr. lymphocyte^[1]

limfocită sf vz limfocit

LIMFOCITĂ, limfocite, s. f. Mică leucocită cu nucleul foarte voluminos.

LIMFOCITĂ s.f. Leucocită care se formează în organele limfatice. [Var. limfocit s.n. / < fr. lymphocite, cf. lat. lympha – apă, kytos – celulă].

limfocit s. n., pl. limfocite

limfocit s. n., pl. limfocite

limfocit s. n., pl. limfocite^[1]

LIMFO- „vase limfatice, ganglioni limfatici”. ◊ L. lympha „apă limpede” > fr. lympho-, germ. id., engl. id. > rom. limfo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă embrionară, premergătoare limfocitelor; ~cel (v. -cel₂), s. n., tumoare cu conținut limfatic; ~cit (v. -cit), s. n., leucocit imobil și imunizant, cu nucleu voluminos care se găsește în limfă și în sînge; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., creștere a numărului de limfocite din sînge; ~citogeneză (v. cito-, v -geneză), s. f., proces de formare a limfocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de limfocite în sînge; sin. limfopenie; ~citorexă (v. cito-, v. -rexă), s. f., distrugere a limfocitelor produsă de acțiunea substanțelor citostatice, exercitată la nivelul țesutului limfopoietic; ~dermie (v. -dermie), s. f., manifestare cutanată a leucemiei limfoide; ~fil (v. -fil₁), adj., care are afinitate pentru țesutul limfatic; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce limfă sau limfocite; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a limfei; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a vaselor limfatice cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~id (v. -id), adj., (despre un țesut) în care se formează limfocite; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere a țesutului limfatic și a limfocitelor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sistemului limfatic; ~penie (v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de limfocite din sînge; ~poietic (v. -poietic), adj., care produce globule albe; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de dezvoltare a limfocitelor și a țesutului limfatic; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere a limfei printr-o ruptură de vas limfatic; sin. limforee; ~ree (v. -ree), s. f., limforagie*; ~trop (v. -trop), adj., (despre virusuri) care are afinitate pentru țesutul limfatic.

limfocit s.n. (med., med. vet.) celulă imunocompetentă, celulă imunoefectoare, imunocit. Limfocitele sunt prezente în sânge, în măduvă și în țesuturile limfoide.