8 definiții pentru limbricariță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBRICÁRIȚĂ, limbricarițe, s. f. (Med.; pop.) Ascaridioză. – Limbric + suf. -ariță.

LIMBRICÁRIȚĂ, limbricarițe, s. f. (Med.; pop.) Ascaridioză. – Limbric + suf. -ariță.

limbricariță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~țe / E: limbric + -ariță] 1 (Med; pop) Ascarioză. 2 (Bot; reg; șîc) ~-albă Lemnul-Maicii-Domnului (Santolina Chamaecyparissus). 3 (Bot) Planta Achillea Crithmifolia. 4-5 (Înv) (Substanță obținută mai ales din) sămânța unor specii de plante, folosită în medicina populară ca vermifug Si: (pop) limbricarniță (1-2).

limbricariță f. medicament pentru limbrici și substanța din care se prepară.

limbricáriță f., pl. e (d. limbric). Lemnu Maĭciĭ Domnuluĭ, un copăcel perpetuŭ verde foarte aromatic, rudă cu pelinița și cultivat pin grădinĭ (santolina chamaecyparíssus). Are proprietățĭ amare, tonice, emenagogice și vermifuge.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

limbricáriță (pop.) s. f., g.-d. art. limbricáriței; pl. limbricárițe

limbricáriță s. f., g.-d. art. limbricáriței; pl. limbricárițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIMBRICÁRIȚĂ s. v. lemnul-maicii-domnului.

limbricariță s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUL

Intrare: limbricariță
limbricariță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbricariță
  • limbricarița
plural
  • limbricarițe
  • limbricarițele
genitiv-dativ singular
  • limbricarițe
  • limbricariței
plural
  • limbricarițe
  • limbricarițelor
vocativ singular
plural

limbricariță

etimologie:

  • Limbric + sufix -ariță.
    surse: DEX '98 DEX '09