limbricariță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~țe / E: limbric + -ariță] 1 (Med; pop) Ascarioză. 2 (Bot; reg; șîc) ~-albă Lemnul-Maicii-Domnului (Santolina Chamaecyparissus). 3 (Bot) Planta Achillea Crithmifolia. 4-5 (Înv) (Substanță obținută mai ales din) sămânța unor specii de plante, folosită în medicina populară ca vermifug Si: (pop) limbricarniță (1-2).

limbricariță f. medicament pentru limbrici și substanța din care se prepară.

limbricáriță f., pl. e (d. limbric). Lemnu Maĭciĭ Domnuluĭ, un copăcel perpetuŭ verde foarte aromatic, rudă cu pelinița și cultivat pin grădinĭ (santolina chamaecyparíssus). Are proprietățĭ amare, tonice, emenagogice și vermifuge.

limbricariță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. limbricariței; pl. limbricarițe

limbricariță (pop.) s. f., g.-d. art. limbricariței; pl. limbricarițe

limbricariță s. f., g.-d. art. limbricariței; pl. limbricarițe

LIMBRICARIȚĂ s. v. lemnul-maicii-domnului.

limbricariță s.f. I 1 (înv. și reg.) <înv. și reg.> limbricar, <reg.> limbricarniță. Libricarița, o substanță extrasă din semințele unor plante, este folosită ca vermifug. 2 (bot.; reg.; și limbricariță-albă) v. Lemnul-Maicii-Domnului (v. lemn) (Santolina chamaecyparissus). II (med., med. vet.; pop.) v. Ascaridioză.

limbricariță s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUL