2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBÁT2, -Ă adj. (herald.; despre păsări, animale) reprezentat cu limba scoasă, de obicei în smalț. (după fr. langué)

LIMBÁT1, -Ă adj. (despre frunze) prevăzut cu limb. (< engl. limbate, lat. limbatus)

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.[1]

  1. DEX '09 nu are definiții pentru limb. — gall

limba vt [At: DL / Pzi: ~bez / E: limb2] (Mar) A descărca o navă pentru a permite trecerea prin locuri mai puțin adânci, urmând ca, ajunse în zone în care apa este mai adâncă, să fie din nou încărcate Si: alimba.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare. – Din limb.

LIMBÁ, limbez, vb. I. Tranz. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea într-un loc puțin adînc și a o reîncărca după ce a ajuns la o adîncime mare.

LIMBÁ vb. I. tr. A descărca o navă pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea. [< limb3].

LÍMBA2 s. m. arbore african mare, cu lemn gălbui-albicios, cu reflexe mătăsoase, ușor, cu densitate redusă. (< fr. limba)

LIMBÁ1 vb. tr. a descărca o navă parțial sau total, în limburi (5), pentru a-i înlesni trecerea printr-un loc puțin adânc, reîncărcând-o după aceea; a limba. (< limb)

A LIMBÁ ~éz tranz. (nave) A descărca, reîncărcând ulterior, pentru a-i permite trecerea printr-un loc puțin adânc. /Din limb


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

limbát adj. m., pl. limbáți; f. sg. limbátă, pl. limbáte

limbá (a ~) vb., ind. prez. 3 limbeáză

limbá vb., ind. prez. 1 sg. limbéz, 3 sg. și pl. limbeáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

limba, limbez v. t. (vulg.) 1. a practica aniliția sau cuniliția. 2. a linguși, a flata.

Intrare: limbat
limbat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbat
  • limbatul
  • limbatu‑
  • limba
  • limbata
plural
  • limbați
  • limbații
  • limbate
  • limbatele
genitiv-dativ singular
  • limbat
  • limbatului
  • limbate
  • limbatei
plural
  • limbați
  • limbaților
  • limbate
  • limbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: limba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limba
  • limbare
  • limbat
  • limbatu‑
  • limbând
  • limbându‑
singular plural
  • limbea
  • limbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limbez
(să)
  • limbez
  • limbam
  • limbai
  • limbasem
a II-a (tu)
  • limbezi
(să)
  • limbezi
  • limbai
  • limbași
  • limbaseși
a III-a (el, ea)
  • limbea
(să)
  • limbeze
  • limba
  • limbă
  • limbase
plural I (noi)
  • limbăm
(să)
  • limbăm
  • limbam
  • limbarăm
  • limbaserăm
  • limbasem
a II-a (voi)
  • limbați
(să)
  • limbați
  • limbați
  • limbarăți
  • limbaserăți
  • limbaseți
a III-a (ei, ele)
  • limbea
(să)
  • limbeze
  • limbau
  • limba
  • limbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

limba

  • 1. A descărca o navă pentru a-i permite trecerea prin locurile mai puțin adânci și a o reîncărca după ce ea ajunge la o adâncime mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • limb
    surse: DEX '09 DEX '98 DN