15 definiții pentru limb


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

limb1 sn [At: AARON, ap. GCR II, 192/24 / Pl: ? / E: lat limbus, fr limbe, ger Limbus] 1 (în religia catolică) Loc imaginar unde ar ajunge după moarte sufletele copiilor nebotezați și ale oamenilor virtuoși care au trăit înaintea venirii lui Hristos. 2 Margine a discului unui astru. 3 (Bot) Porțiune lărgită și aplatizată a frunzei, care este legată de ramură sau de tulpină prin pețiol Si: lamină. 4 (Bot) Parte superioară, amplă și desfăcută a unei petale sau sepale. 5 Cadran gradat la instrumentele optice de măsurare a unghiurilor, folosite în lucrările geodezice și topografice. 6 (Teh) Instrument de măsurat orificii mici, compus din două brațe de oțel gradate, îmbinate la un capăt într-un unghi ascuțit a cărui margine se modifică, prin presiune, în funcție de mărimea orificiului în care este introdus. 7 (Med) Margine proeminentă a unei formații anatomice circulare. 8 Limbare (2).

limb2 sn [At: LTR / Pl: ? / E: tc limbä[1]] 1 (Mar) Navă de transport folosită în operațiunea de limbare (2). 2 (Pex) Limbare (2).

  1. Etimon probabil incorect. — cata

LIMB, limburi, s. n. 1. Partea lată (și verde) a frunzei, legată de ramură (sau de tulpină) prin codiță. 2. Marginea gradată a scării unui instrument topografic de măsură. 3. Navă folosită la limbare. – Din fr. limbe, germ. Limbus.

LIMB, limburi, s. n. 1. Partea lată (și verde) a frunzei legată de ramură (sau de tulpină) prin codiță. 2. Marginea gradată a scării unui instrument de măsură. 3. Navă folosită la operația de limbare.

LIMB s.n. 1. Partea lată a unei frunze, legată de ramură prin codiță. 2. Marginea gradată a scării unui instrument de măsură. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creastă marginală a unei formații anatomice circulare. 3. Navă pentru operații de limbare. // s.m. (Teol.) Loc în cer unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților și ale copiilor morți nebotezați, înainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus].

LIMB s. n. 1. partea lățită a unei frunze, petale sau sepale; lamină (1). 2. marginea gradată a scării unui instrument de măsură. 3. marginea unui astru. 4. creastă marginală a unei formații anatomice circulare. 5. navă folosită în operații de limbare. 6. loc unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților decedați înainte de venirea lui Cristos și ale copiilor nebotezați. (< fr. limbe, germ. Limbus)

LIMB ~uri n. Parte lată a unei frunze. /<lat. limbus, fr. limbe, germ. Limbus

*limb n., pl. urĭ (lat. limbus, margine). Mat. Marginea exterioară și, în general, gradată a unuĭ cerc saŭ a altuĭ instrument matematic. Astr. Marginea unuĭ astru. Bot. Partea lată a frunzeĭ, țesătura celulară dintre nervurĭ (V. frunză). Teol. La catolicĭ, locu unde eraŭ sufletele celor drepțĭ în ainte de venirea luĭ Hristos și unde se duc sufletele copiilor nebotezațĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIMB s. (BOT.) lamină. (~ al unei frunze.)

LIMB s. (BOT.) lamină. (~ al unei frunze.)

LIMBA-PĂSĂRII s. v. liliuță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

limb de agradare, (engl.= aggradation limb) → high stand systems tract.

limb de progradare, (engl.= progradation limb)high stand systems tract.

Intrare: limb
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limb
  • limbul
  • limbu‑
plural
  • limburi
  • limburile
genitiv-dativ singular
  • limb
  • limbului
plural
  • limburi
  • limburilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)