ligatura vt [At: ENC. AGR. III, 40 / Pl: ~rez / E: fr ligaturer] A efectua o ligatură (1).

ligatură sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: fr ligature, lat ligatura] 1 Legare a unui vas sangvin, a intestinului, uterului etc., pentru a închide orificiul lor. 2 Fir de ață, de mătase sau de catgut, cu care se face o ligatură (1). 3 (Tip) Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic Si: logotip.

LIGATURĂ, ligaturi, s. f. 1. Fir (de metal, mătase etc.) care servește la legarea unui vas de sînge pentru oprirea unei hemoragii; legătură cu care se leagă un membru, deasupra locului unde se deschide un vas de sînge. 2. (Tipogr.) Caracter care cuprinde mai multe litere într-un singur semn grafic.

LIGATURĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură].

LIGATURĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura)

LIGATURĂ ~i f. 1) Operație care constă în legarea provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului etc., pentru a opri o hemoragie sau pentru a închide orificiul lor. 2) Fir de ață specială cu ajutorul căruia se efectuează o asemenea operație. /<fr. ligature, lat. ligatura

*ligatúră f., pl. ĭ (lat. ligatura, V. legătură). Legătură cu care se strînge, (se leagă) ceva. În tipografie, reuniunea a doŭă litere ca fl, ff.

ligatura vb., ind. prez. 3 sg. ligaturează

ligatură s. f., g.-d. art. ligaturii; pl. ligaturi

ligatură s. f., g.-d. art. ligaturii; pl. ligaturi

ligatură s. f., g.-d. art. ligaturii; pl. ligaturi

ligatura (cuv. lat. „legătură”) v. musica mensurata.

LIGATÚRĂ (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Legare chirurgicală cu fire de catgut, mătase sau ață a vaselor sangvine, a uterului, a intestinului etc.; materialul utilizat pentru această operație. 2. Aliaje auxiliare folosite pentru introducerea unor elemente de aliere în metalul lichid. ♦ Metale (ex. cupru, mercur etc.) care se introduc în metalele nobile pentru a le da unele proprietăți necesare (ex. duritatea) sau pentru a le ieftini. 3. Literă sau semn de transcriere fonetică format prin îmbinarea a două litere sau semne de transcriere (ex. æ, œ). ♦ Combinație de litere ce redă îmbinarea a două litere, o silabă sau un cuvânt. 4. (POLIGR.) Caracter tipografic realizat prin reunirea a două litere într-un singur semn grafic (ex.: Æ, Œ), folosit în unele limbi pentru a reda un singur sunet.