2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a închide orificiul lor. ♦ Fir de ață, mătase, catgut, cu care se face o ligatură (1). 2. Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.

LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a închide orificiul lor. ♦ Fir de ață, mătase, catgut, cu care se face o ligatură (1). 2. Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.

ligatu sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: fr ligature, lat ligatura] 1 Legare a unui vas sangvin, a intestinului, uterului etc., pentru a închide orificiul lor. 2 Fir de ață, de mătase sau de catgut, cu care se face o ligatură (1). 3 (Tip) Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic Si: logotip.

LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Fir (de metal, mătase etc.) care servește la legarea unui vas de sînge pentru oprirea unei hemoragii; legătură cu care se leagă un membru, deasupra locului unde se deschide un vas de sînge. 2. (Tipogr.) Caracter care cuprinde mai multe litere într-un singur semn grafic.

LIGATÚRĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură].

LIGATÚRĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura)

LIGATÚRĂ ~i f. 1) Operație care constă în legarea provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului etc., pentru a opri o hemoragie sau pentru a închide orificiul lor. 2) Fir de ață specială cu ajutorul căruia se efectuează o asemenea operație. /<fr. ligature, lat. ligatura

*ligatúră f., pl. ĭ (lat. ligatura, V. legătură). Legătură cu care se strînge, (se leagă) ceva. În tipografie, reuniunea a doŭă litere ca fl, ff.

ligatura vt [At: ENC. AGR. III, 40 / Pl: ~rez / E: fr ligaturer] A efectua o ligatură (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ligatúră s. f., g.-d. art. ligatúrii; pl. ligatúri

ligatúră s. f., g.-d. art. ligatúrii; pl. ligatúri

ligaturá vb., ind. prez. 3 sg. ligatureáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ligatura (cuv. lat. „legătură”) v. musica mensurata.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LIGATÚRĂ (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Legare chirurgicală cu fire de catgut, mătase sau ață a vaselor sangvine, a uterului, a intestinului etc.; materialul utilizat pentru această operație. 2. Aliaje auxiliare folosite pentru introducerea unor elemente de aliere în metalul lichid. ♦ Metale (ex. cupru, mercur etc.) care se introduc în metalele nobile pentru a le da unele proprietăți necesare (ex. duritatea) sau pentru a le ieftini. 3. Literă sau semn de transcriere fonetică format prin îmbinarea a două litere sau semne de transcriere (ex. æ, œ). ♦ Combinație de litere ce redă îmbinarea a două litere, o silabă sau un cuvânt. 4. (POLIGR.) Caracter tipografic realizat prin reunirea a două litere într-un singur semn grafic (ex.: Æ, Œ), folosit în unele limbi pentru a reda un singur sunet.

Intrare: ligatură
ligatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ligatu
  • ligatura
plural
  • ligaturi
  • ligaturile
genitiv-dativ singular
  • ligaturi
  • ligaturii
plural
  • ligaturi
  • ligaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ligatura
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ligatura
  • ligaturare
  • ligaturat
  • ligaturatu‑
  • ligaturând
  • ligaturându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ligaturea
(să)
  • ligatureze
  • ligatura
  • ligatură
  • ligaturase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ligaturea
(să)
  • ligatureze
  • ligaturau
  • ligatura
  • ligaturaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ligatură

  • 1. Legare provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a închide orificiul lor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Fir de ață, mătase, catgut, cu care se face o ligatură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: logotip
  • 3. (În notația muzicală vocală) Grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă.
    surse: MDN '00

etimologie: