12 definiții pentru lictar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár.

LICTÁR s. n. (Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din magh. lekvár.

lictar sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 47/14 /V: (îrg) lec~, lecoar, lecvar, lecvart, legvar, ~iu (Pl: ~uri), ~om, licvar, ~gvar, lioptarius, lipt~, liptariu, litariu / Pl: (rar) ~e, (îvr, sm) ~i / E: mg liktárium, liktárom, lekrár] (Reg) 1 Marmeladă de prune Si: magiun. 2 (Pex) Amestec cu aspectul și consistența magiunului.

LICTÁR s. n. (Transilv.) Marmeladă de prune, magiun. Mult lictar aveți voi, de se mînjesc copiii atît de tare. SLAVICI, O. I 59.

lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. [Indirect din lat. ELECTUARIUM].

*lictár n., pl. e (lat. electuarium, auzit de la farmaciștĭ. V. electuariŭ). Trans. Magĭun, povidlă, marmeladă. V. pecmez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lictár s. n. – Marmeladă de prune. Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lictár, (liptari, licvar, ligvar, legvar), s.n. – (reg.; gastr.) Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc, 1998: 182): „Îi lucrez de multă vreme și știu unde ține laptele de oi și brânza, ligvarul de prune și mierea de stupi” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 270). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Șăineanu, Scriban; Candrea, Tiktin, cf. DER); din magh. lekvár „magiun” (DEX); din magh. liktárium, liktárom; lekvár (MDA).

lictár, (liptari, ligvar, legvar), s.n. – Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc 1998: 182). – Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvás.

Intrare: lictar
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lictar
  • lictarul
  • lictaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • lictar
  • lictarului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lictar

  • 1. regional Marmeladă de prune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: magiun attach_file un exemplu
    exemple
    • Mult lictar aveți voi, de se mînjesc copiii atît de tare. SLAVICI, O. I 59.
      surse: DLRLC

etimologie: