21 de definiții pentru licitație licitațiune lichitație lijâtație lițâtație (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare sau condițiile cele mai avantajoase, în cazul serviciilor; mezat. [Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

licitație sf [At: COD. SIL. / V: (înv) ~iune, (îrg) liți~, (reg) lichi~, lijât~, lițât~, lizât~, lizi~ / Pl: ~ii / E: fr licitation, ger Lizitation] 1 Vânzare a unui bun, a unei acțiuni etc. având drept rezultat atribuirea obiectului vânzării persoanei care oferă mai mult Si: (înv) mezat. 2 Joc de cărți în care fiecare jucător poate câștiga dacă posedă cele mai mari cărți de aceeași culoare, pe care le transformă în atu și realizează cel mai mare punctaj final.

LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. [Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

LICITÁȚIE, licitații, s. f. (Uneori determinat prin «publică») Vînzare făcută în public după reguli speciale, obiectul care se vinde fiind atribuit persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. Intrăm în stăpînirea bălții... Licitația talionului... e aranjată. DAVIDOGLU, O. 16. Dar nu putem face licitație publică! observă Stavrat. REBREANU, R. II 52. ◊ (Adesea în construcție cu verbele «a scoate», «a vinde») Le scot pămînturile la licitație. VORNIC, P. 98. Moșia ta s-a vîndut la licitație; dar unchiul meu a cumpărat-o pentru tine. BOLINTINEANU, O. 406.

LICITÁȚIE s.f. Vânzare publică a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudecă celui care a oferit prețul cel mai ridicat. [Gen. -iei, var. licitațiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].

LICITÁȚIE s. f. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut. (< fr. licitation, lat. licitatio)

LICITÁȚIE ~i f. Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preț; mezat. [G.-D. licitației; Sil. -ți-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, ~onis[1]

  1. Var. licitațiune LauraGellner

LICITAȚIÚNE s. f. v. licitație.

lijâtație[1] sf vz licitație modificată

  1. În original, incorect tipărit: lijiâtație; o confirmă și forma cuv. ca var. în def. principală — LauraGellner

LICITAȚIÚNE s.f. v. licitație.

licitați(un)e f. vânzare publică a unui bun posedat în comun de mai mulți.

*licitațiúne f. (lat. licitatio, -ónis). Mezat, vînzare publică a averiĭ cuĭva p. datoriĭ, care avere trece la cel ce dă maĭ mult; a vinde la (saŭ pin) licitațiune. – Ob. -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

licitáție (-ți-e) s. f., art. licitáția (-ți-a), g.-d. art. licitáției; pl. licitáții, art. licitáțiile (-ți-i-)

licitáție s. f. (sil. -ți-e), art. licitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. licitáției; pl. licitáții, art. licitáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. licitațiune LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LICITÁȚIE s. (JUR.) mezat, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)[1]

  1. Var. licitațiune LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: licitație
licitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licitație
  • licitația
plural
  • licitații
  • licitațiile
genitiv-dativ singular
  • licitații
  • licitației
plural
  • licitații
  • licitațiilor
vocativ singular
plural
licitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licitațiune
  • licitațiunea
plural
  • licitațiuni
  • licitațiunile
genitiv-dativ singular
  • licitațiuni
  • licitațiunii
plural
  • licitațiuni
  • licitațiunilor
vocativ singular
plural
lichitație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lijâtație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lițâtație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

licitație licitațiune lichitație lijâtație lițâtație

  • 1. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare sau condițiile cele mai avantajoase, în cazul serviciilor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mezat attach_file 4 exemple
    exemple
    • Intrăm în stăpînirea bălții... Licitația talionului... e aranjată. DAVIDOGLU, O. 16.
      surse: DLRLC
    • Dar nu putem face licitație publică! observă Stavrat. REBREANU, R. II 52.
      surse: DLRLC
    • Le scot pămînturile la licitație. VORNIC, P. 98.
      surse: DLRLC
    • Moșia ta s-a vîndut la licitație; dar unchiul meu a cumpărat-o pentru tine. BOLINTINEANU, O. 406.
      surse: DLRLC

etimologie: