14 definiții pentru „lichen”   declinări

LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. – Din fr. lichen.

LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. – Din fr. lichen.

În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni - LauraGellner

LICHÉN, licheni, s. m. Plantă criptogamâ, compusă dintr-o ciupercă și o algă care trăiesc în simbioză; crește pe scoarța arborilor bătrîni, pe ziduri, pe stînci etc.

lichén s. m., pl. lichéni

lichén s. m., pl. lichéni

În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni - LauraGellner

LICHÉN s. 1. (BOT.) (reg.) mușchi creț, mușchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.

În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni - LauraGellner

LICHÉN ~i m. Plantă inferioară compusă din două organisme aflate în simbioză (o ciupercă și o algă), care crește mai ales pe stânci sau pe coaja copacilor bătrâni. /<fr. lichen

În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni - LauraGellner

lichen m. plantă medicinală ce crește pe ziduri sau stânci: din lichenul de Islanda se face o tizană tonică.

*lichén m. (lat. líchen, lichénis, vgr. leihén, lichen). Simbioza uneĭ alge și a uneĭ cĭupercĭ care, pin [!] această asociațiune, trăĭesc pe scoarța arborilor, stîncĭ, zidurĭ ș. a. în formă de coajă pulverulentă (mușchĭ): licheniĭ servesc ca nutriment renilor și contribuĭe la formarea pămîntuluĭ vegetal, ĭar din lichenu numit „de Islanda” se face un ceaĭ pectoral, pastile ș. a. Un fel de pecingine.

LICHÉNI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) plantă din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boală de piele caracterizată prin mici papule, având cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].

În alte surse cuvântul poate fi găsit la forma de sg. lichen - LauraGellner

LICHÉNI1 s. m. pl. 1. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri. 2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime. (< fr. lichens)

LICHENI2-/LICHENO- elem. „licheni”. (< fr. lichéni-, lichéno-, cf. lat. lichen)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LICHÉN s. 1. (BOT.) (reg.) mușchi créț, mușchi de múnte. 2. (MED.) (pop.) păducél.

LICHÉN (‹ fr., lat.) s.m 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare simbionte formate prin asocierea unei alge microscopice cu o ciupercă filamentoasă (Lichenophyta). Pionieri ai vegetației, pot fi întâlniți la înălțimi foarte mari, în deșerturi, pe solul înghețat din regiunile arctice unde sunt singura vegetație existentă. Cresc pe sol, pe stânci, pe scoarța copacilor; din punct de vedere morfologic pot și crustoși, foliacei, ramificați etc. (ex.: mătreața-bradului, lichenul-de-piatră, lichenul-renului etc.). Au importanță în procesul de formare a solului, în hrana animalelor, în medicina umană și veterinară etc. 2. (MED.) (Înv.) Nume dat unor dermatoze de natură diversă, caracterizate prin aspect papular.