16 definiții pentru lichen lichenă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. – Din fr. lichen.

lichen sm [At: BREZOIANU, A. 337 / V: (înv) sf, lihen, lihe[1] sf / Pl: ~i / E: lat lichen, fr lichen, ngr λειχήν] 1 (Bot; lpl) Grup de plante criptogame al căror tal este compus dintr-o algă și o ciupercă aflate în simbioză și care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri, stânci etc. 2 (Bot; șls) Plantă din această clasă. 3 (Bot; îc) ~-islandic sau ~-de-Islandia Mușchi (Lichen islandicus). 4 Boală de piele cu evoluție cronică, ce se caracterizează prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. corectată

  1. În original, a 3-a var. fără accent; trimiterea coresp. lipsește; am adăugat totuși un posibil accent — LauraGellner

LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. – Din fr. lichen.[1]

  1. În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni LauraGellner

LICHÉN, licheni, s. m. Plantă criptogamă, compusă dintr-o ciupercă și o algă care trăiesc în simbioză; crește pe scoarța arborilor bătrîni, pe ziduri, pe stînci etc.

LICHÉN ~i m. Plantă inferioară compusă din două organisme aflate în simbioză (o ciupercă și o algă), care crește mai ales pe stânci sau pe coaja copacilor bătrâni. /<fr. lichen[1]

  1. În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni LauraGellner

lichen m. plantă medicinală ce crește pe ziduri sau stânci: din lichenul de Islanda se face o tizană tonică.

*lichén m. (lat. líchen, lichénis, vgr. leihén, lichen). Simbioza uneĭ alge și a uneĭ cĭupercĭ care, pin această asociațiune, trăĭesc pe scoarța arborilor, stîncĭ, zidurĭ ș. a. în formă de coajă pulverulentă (mușchĭ): licheniĭ servesc ca nutriment renilor și contribuĭe la formarea pămîntuluĭ vegetal, ĭar din lichenu numit „de Islanda” se face un ceaĭ pectoral, pastile ș. a. Un fel de pecingine.

LICHÉNI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) plantă din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boală de piele caracterizată prin mici papule, având cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].[1]

  1. În alte surse cuvântul poate fi găsit la forma de sg. lichen LauraGellner

LICHENI2-/LICHENO- elem. „licheni”. (< fr. lichéni-, lichéno-, cf. lat. lichen)

LICHÉNI1 s. m. pl. 1. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri. 2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime. (< fr. lichens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lichén s. m., pl. lichéni[1]

  1. În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LICHÉN s. 1. (BOT.) (reg.) mușchi creț, mușchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.[1]

  1. În DN cuvântul poate fi găsit la forma de pl. licheni LauraGellner

LICHEN s. 1. (BOT.) (reg.) mușchi creț, mușchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LICHÉN (< fr., lat.) s.m 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare simbionte formate prin asocierea unei alge microscopice cu o ciupercă filamentoasă (Lichenophyta). Pionieri ai vegetației, pot fi întâlniți la înălțimi foarte mari, în deșerturi, pe solul înghețat din regiunile arctice unde sunt singura vegetație existentă. Cresc pe sol, pe stânci, pe scoarța copacilor; din punct de vedere morfologic pot și crustoși, foliacei, ramificați etc. (ex.: mătreața-bradului, lichenul-de-piatră, lichenul-renului etc.). Au importanță în procesul de formare a solului, în hrana animalelor, în medicina umană și veterinară etc. 2. (MED.) (Înv.) Nume dat unor dermatoze de natură diversă, caracterizate prin aspect papular.

Intrare: lichen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lichen
  • lichenul
  • lichenu‑
plural
  • licheni
  • lichenii
genitiv-dativ singular
  • lichen
  • lichenului
plural
  • licheni
  • lichenilor
vocativ singular
plural
lichenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lichen lichenă

  • 1. (la) plural Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte din acest grup.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: