libovi vir [At: ȘINCAI, HR. I, 284/36 / Pzi: ~vesc / E: slv любоватисѧ] (Îvp) 1-2 A (se) distra. 3-4 A petrece.

LIBOVÍ, libovesc, vb. IV. Intranz. (Învechit, popular și arhaizant) A petrece, a se desfăta, a se veseli. La cerdacul lui Novac, La masă de os de pește Bea Novac și libovește; Numa Gruia-i supărat, Nebăut și nemîncat. ȘEZ. I 107. ◊ Refl. Merg fetele-n șezătoare. Toate beu, se libovesc; Numai fiica gazdei Nici nu bea, nici nu mănîncă. ȘEZ. I 8. ♦ A iubi. Dragostea din satul tău E mai bună, fătul meu; Cît trăiești Tot libovești... Tot lîngă drăguță ești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 80.

LIBOVÍ, libovesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Înv. și arh.) A (se) iubi. ♦ A petrece, a se desfăta. – Din libov.

libovésc v. intr. (vsl. lĭubovati; bg. lĭubuvam se, mă desfătez; rus. lĭubovátĭ-sĕa, a se desfăta. V. ĭubesc). Trans. Bucov. ș. a. Mă desfătez. – Și refl. A se libovi.

LIBOVÍ vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, iubi, îndrăgi, înveseli, petrece, plăcea, râde,veseli.

libovi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. IUBI. ÎNDRĂGI. ÎNVESELI. PETRECE. PLĂCEA. RÎDE. VESELI.

liboví, libovesc, vb. refl. – (reg.) A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea, 1924: 24). – Din vsl. lĭubovati (Scriban); din libov „dragoste” (< sl. ljubovŭ) (DLRM).

liboví, libovesc, vb. refl. – A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea 1924: 24). – Din sl. ljubiti, cf. ucr. ljubyty.