libov sm [At: PSALT. 235 / V: iubov, liubov, (îvr) labov / A și: libov / Pl: ~i, (îvr, sn) ~uri / E: slv любовь] 1 (Îvp) Sentiment de afecțiune și admirație pentru cineva Si: amor, dragoste, iubire. 2 (Îvp; îlpp) Pentru (sau, îvr, pre) -ul De dragul. 3 (Îal) Din considerație sau devotament pentru cineva. 4 (Reg) Bunăvoință față de cineva Si: afecțiune, înțelegere, prietenie. 5 (Îe) A face ~ A fi amabil. 6 (Reg) Petrecere. 7 (Îrg) Putere de a încânta Si: farmec. 8 (Reg; îe) A fi cu ~ A fi atrăgător. 9 (Rar) Vocație. 10 (Reg; în descântece) Lipici.

LIBOV s. n. (Învechit și arhaizant) Afecțiune puternică, dragoste, iubire, înflăcărare, pasiune. I-au pîndit femei... ca să-i ademenească... dar s-a dovedit că filozofii au de asemenea și o alcătuire ce nu cunoaște libovul. SADOVEANU, D. P. 110. Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire, De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire. CONACHI, P. 102. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi simpatic, plăcut, atrăgător. Înțeleg că ești bărbat cu libov și cu inima ca pînea. SADOVEANU, N. P. 53.

LIBOV s. n. (Înv. și arh.) Dragoste, pasiune. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi atrăgător, plăcut. – Slav (v. sl. ljubovi).

líbov n., pl. inuzitat urĭ (vsl. lĭubovĭ, bg. libov. V. ĭubesc). Vechĭ. Iubire. – Și lĭúbov și ĭúbov.

iubov sn vz libov

labov sm vz libov

liubov sms vz libov

lubov sm vz libov

ĭúbov, V. libov.

lĭúbov, V. libov.

LIBOV s. v. amabilitate, amor, atenție, curtoazie, dragoste galanterie, gentilețe, iubire, politețe.

libov s. v. AMABILITATE. AMOR. ATENȚIE. CURTOAZIE. DRAGOSTE. GALANTERIE. GENTILEȚE. IUBIRE. POLITEȚE.

LABOV [léibəu], William (n. 1927), lingvist american. Prof. univ. la Pennsylvania. Unul dintre principalii reprezentanți ai sociolingvisticii, domeniu pe care l-a dezvoltat, creând o școală. Contribuții fundamentale privind corelația dintre variațiile lingvistice și factorii sociali („Modele sociolingvistice”, „Stratificarea socială a englezei la New York”).