9 definiții pentru „libidinos”   declinări

LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. – Din fr. libidineux, lat. libidinosus.

LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă fără rușine stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. – Din fr. libidineux, lat. libidinosus.

LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. (Mai ales despre oameni bâtrîni) Stăpînit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre desfrîu, spre lascivitate. V. lasciv, senzual. Un negustor din hală avar și libidinos. G. M. ZAMFIRESCU, SF, M. N. II 256. Comisul... ca meridional libidinos, e însurat cu o romîncă de 22 de ani. IBRĂILEANU, SP. CR. 142.

libidinós adj. m., pl. libidinóși; f. libidinoásă, pl. libidinoáse

libidinós adj. m., pl. libidinóși; f. sg. libidinoásă, pl. libidinoáse

LIBIDINÓS, -OÁSĂ adj. Desfrânat; senzual, lasciv. [< fr. libidineux, lat. libidinosus].

LIBIDINÓS, -OÁSĂ adj. senzual, lasciv; înclinat spre desfrâu. (< fr. libidineux, lat. libidinosus)

LIBIDINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă libido; înclinat în permanență spre satisfacerea pornirilor senzuale. /<fr. libidineux, lat. libidinosus

*libidinós, -oásă adj. (lat. libidinosus, d. libído, -ídinis, plăcere sensuală, rudă cu vsl. lĭubiti și rom. ĭubesc). Lasciv, ĭubitor de plăcerĭ sensuale.