14 definiții pentru liberalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIBERALITÁTE, liberalități, s. f. (Livr.) Mărinimie, generozitate. ♦ (Jur.) Act juridic prin care o persoană dispune de un bun al său în favoarea alteia, fără a urmări să primească un echivalent. – Din fr. libéralité, lat. liberalitas, -atis.

liberalitate sf [At: MAN. ÎNV. 161/15 / Pl: ~tăți / E: fr libéralité] 1 (Rar) Generozitate. 2 (Ccr) Cadou. 3 Liberalism (5). 4 Act juridic prin care o persoană dispune de un bun al său în favoarea altei persoane, fără a urmări o recompensă.

LIBERALITÁTE, liberalități, s. f. (Livr.) Mărinimie, generozitate. – Din fr. libéralité, lat. liberalitas, -atis.

LIBERALITÁTE s. f. (Franțuzism) Mărinimie, generozitate.

LIBERALITÁTE s.f. Act juridic de dispoziție în favoarea cuiva. ♦ (Rar) Mărinimie, generozitate; dărnicie. [Cf. fr. libéralité].

LIBERALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi liberal; mărinimie, generozitate. 2. act juridic de dispoziție în favoarea cuiva. (< fr. libéralité, lat. liberalitas)

LIBERALITÁTE ~ăți f. livr. Caracter liberal; generozitate; mărinimie; dărnicie; larghețe. /<fr. libéralité, lat. liberalitas, ~atis

liberalitate f. 1. dispozițiune de a da; 2. darul însuș: a face liberalități.

*liberalitáte f. (lat. liberálitas, -átis). Dărnicie, dispozițiunea de a dărui. Dar făcut cu generozitate: a face liberalitățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liberalitáte (livr.) s. f., g.-d. art. liberalitắții; (acte juridice) pl. liberalitắți

liberalitáte s. f., g.-d. art. liberalității; (jur.) pl. liberalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIBERALITÁTE s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

liberalitate s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LIBERALITÁTE (< fr., lat.) s. f. Însușirea de a fi liberal (I, 2). ♦ (Dr.) Act juridic prin care o persoană dispune de un bun al său în favoarea altei persoane, fără a urmări să primească de la aceasta un echivalent (donația și legatul). ◊ L. excesivă = l. a cărei valoare depășește cotitatea disponibilă și știrbește rezerva succesorală, putând fi supusă reducțiunii, după decesul dispunătorului, la cererea unui moștenitor rezervatar.

Intrare: liberalitate
liberalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liberalitate
  • liberalitatea
plural
  • liberalități
  • liberalitățile
genitiv-dativ singular
  • liberalități
  • liberalității
plural
  • liberalități
  • liberalităților
vocativ singular
plural

liberalitate

etimologie: