LIBERALITÁTE (< fr., lat.) s. f. Însușirea de a fi liberal (I, 2). ♦ (Dr.) Act juridic prin care o persoană dispune de un bun al său în favoarea altei persoane, fără a urmări să primească de la aceasta un echivalent (donația și legatul). ◊ L. excesivă = l. a cărei valoare depășește cotitatea disponibilă și știrbește rezerva succesorală, putând fi supusă reducțiunii, după decesul dispunătorului, la cererea unui moștenitor rezervatar.