2 intrări

Articole pe această temă:

6 definiții

LIBER-ARBÍTRU s. m. (În filozofia idealistă) Capacitatea omului de a acționa numai după voința sa, independent de orice altă influență; această concepție idealistă se opune determinismului, negînd existența legilor obiective ale materiei și societății.

!líber-arbítru (-bi-tru) s. n., art. líberul-arbítru (dar: liberul său arbitru)

líber-arbítru adj. + s. n. (sil. -tru); pl. líber-arbítri

Forma de plural (-arbitri) nu corespunde cu genul neutru. - gall

LIBER-ARBÍTRU s.n. (Fil.) Interpretare voluntaristă absolutizantă a libertății, opusă determinismului, care neagă existența legilor obiective ale naturii și ale societății, considerând că omul poate acționa numai după voința sa, independent de orice altă condiționare. [După fr. libre arbitre].

LIBER-ARBÍTRU m. Libertate absolută de a acționa și de a lua hotărâri conform propriei voințe. /liber + arbitru


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

liber arbítru subst. Noțiune filozofică și etică (morală) care desemnează o libertate absolută a voinței omului, privită ca o independență totală față de necesitatea și cauzalitatea obiectivă. – Din liber + arbitru.

Intrare: liber-arbitru (s.m.)
liber-arbitru (s.m.) substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular liber-arbitru liber-arbitrul
plural liber-arbitri liber-arbitrii
genitiv-dativ singular liber-arbitru liber-arbitrului
plural liber-arbitri liber-arbitrilor
vocativ singular
plural
Intrare: liber-arbitru (s.n.)
liber-arbitru (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular liber-arbitru liberul-arbitru
plural
genitiv-dativ singular liber-arbitru liberului-arbitru
plural
vocativ singular
plural