14 definiții pentru liană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lia sf [At: LEON ASACHI, B. 91/17 / P: li-a~ / Pl: ~ne / E: fr liane] (Mpl) 1 Plantă agățătoare, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, care crește în pădurile tropicale. 2 (Pex) Specii de plante agățătoare cu tulpina foarte lungă.

LIÁNĂ, liane, s. f. Nume generic dat plantelor cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, care se agață sau se încolăcesc pe trunchiurile sau ramurile copacilor, pe ziduri etc. [Pr.: li-a-] – Din fr. liane.

LIÁNĂ, liane, s. f. Nume generic dat plantelor cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, care se agață sau se încolăcesc pe trunchiurile sau ramurile copacilor, pe ziduri etc. [Pr.: li-a-] – Din fr. liane.

LIÁNĂ, liane, s. f. (Mai ales la pl.) Nume dat la diferite plante lemnoase agățătoare, caracteristice pădurilor tropicale. Sălcii, liane, papură și trestii sticleau de un rîs real pe care îl simțeam și în mine. SADOVEANU, N. F. 74. Liane gigantice, plante agățătoare țesute între ele, făceau un fel de perdele dese. BART, E. 278. Căci scris a fost ca viața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă. EMINESCU, O. I 190. – Pronunțat: li-a-.

LIÁNĂ s.f. Plantă lemnoasă agățătoare, caracteristică pădurilor tropicale. [Pron. li-a-. / < fr. liane].

liánă s. f. plantă lemnoasă agățătoare, caracteristică pădurilor tropicale. (fr. liane)

LIÁNĂ ~e f. Plantă erbacee agățătoare cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, care crește încolăcindu-se pe trunchiurile și ramurile copacilor, mai ales în pădurile tropicale și în junglă. [G.-D. lianei; Sil. li-a-] /<fr. liane

liană f. plantă cățărătoare din pădurile Americei: dorul te-a cuprins ase-menea lianelor din apă EM.

*liánă f., pl. e (fr. liane, poate d. lier, a lega; it. liana). Plantă agățătoare saŭ tîrîtoare din pădurile Americiĭ: lianele țin de familiile cele maĭ diverse. V. vanilie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liánă (li-a-) s. f., g.-d. art. liánei; pl. liáne

liánă s. f. (sil. li-a-), g.-d. art. liánei; pl. liáne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LIÁNĂ (< fr.) s. f. Nume dat plantelor cu tulpini foarte lungi, flexibile, cățărătoare, răspândite în pădurile tropicale (ex. vanilia), unde pot ajunge la peste 100 m; în România unele specii cresc spontan (ex. iedera, curpenul) sau se cultivă ca plante ornamentale (ex. caprifoiul, vița sălbatică) ori tehnice (ex. hameiul).

Beaumontia grandiflora (Roxb.) Wall. Liană lemnificată cu flori albe (înflorește iarna), parfumate, care apar pe ramurile din anul precedent. Frunzele, pe partea inferioară cu un păr maro, invers-ovate, cu vîrf ascuțit și margine ondulată.

Pachysandra procumbens Michx., LIANĂ. înflorește primăvara. Flori parfumate, roz-albicioase, dispuse în spic. Frunze eliptice, maronii, mate, lungi de 6-8 cm, verzi iarna, pe lujeri puțin pubescenți.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

liană, liane s. f. (er.) femeie posesivă.

Intrare: liană
  • silabație: li-a-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lia
  • liana
plural
  • liane
  • lianele
genitiv-dativ singular
  • liane
  • lianei
plural
  • liane
  • lianelor
vocativ singular
plural