LEZA, lezez, vb. I. Tranz. 1. A vătăma, a răni. ♦ Fig. A ofensa. 2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). – Din fr. léser.

leza vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~zez / E: fr léser] 1 A provoca cuiva pagube materiale, daune, neajunsuri Si: a dăuna, a păgubi, a prejudicia, a vătăma. 2 A afecta interesele cuiva. 3 A încălca drepturile cuiva. 4 (Fig) A afecta onoarea, reputația etc. cuiva Si: a jigni, a ofensa. 5 (Liv) A provoca o leziune, o rană cuiva Si: a răni, a traumatiza.

LEZA, lezez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A vătăma, a răni. ♦ Fig. A ofensa. 2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). – Din fr. léser.

LEZA, lezez, vb. I. Tranz. 1. (Franțuzism) A vătăma, a răni. De cîte ori o leziune oarecare a măduvei se propagă de la periferie către centru, nervul crural va fi lezat cel dintîi. PARHON, O. A. I 74. ♦ Fig. A jigni, a ofensa (pe cineva). 2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva).

LEZA vb. I. tr. 1. A răni, a vătăma. ♦ (Fig.) A jigni (pe cineva). 2. A păgubi (pe cineva), a dăuna (cuiva). [< fr. léser].

LEZA vb. tr. 1. a răni, a vătăma. ◊ (fig.) a ofensa. 2. a aduce un prejudiciu. (< fr. léser)

A LEZA ~ez tranz. 1) A vătăma printr-o rană; a răni; a traumatiza. 2) fig. A înjosi prin vorbe sau fapte nedemne; a jigni; a insulta; a ofensa. /<fr. léser

*lezéz v. tr. (fr. léser, d. lat. laesum, supinu luĭ láedere, a vătăma). Vatăm, păgubesc, aduc pagubă.

leza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. lezez, 3 lezează; conj. prez. 1 sg. să lezez, 3 să lezeze

leza (a ~) vb., ind. prez. 3 lezează

leza vb., ind. prez. 1 sg. lezez, 3 sg. și pl. lezează

LEZA vb. v. afecta.

LEZA vb. v. dăuna, insulta, jigni, ofensa, prejudicia, răni, ultragia, vătăma.

LEZA vb. a afecta, a prejudicia. (Această împrejurare a ~ bunul mers al...)

leza vb. v. DĂUNA. INSULTA. JIGNI. OFENSA. PREJUDICIA. RĂNI. ULTRAGIA. VĂTĂMA.