2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leuci sf vz leucit1 corectată

LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.

LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.

leucit2, ~ă a [At: CADE / P: le-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: leuci] 1 (Mun; d. oameni) Bătut zdravăn. 2 (Mun; d. obiecte) Încovoiat ca leuca (1). 3 (Mun; pex; d. oameni) Cocoșat (2). 4 (Reg) Beat (1).

leucit1 sn [At: LM II, 155 / P: le-u~ / V: (rar) sf / Pl: ~e / E: fr leucite] 1 Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. 2 (Bot; asr; mpl) Plastidă.

LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].

LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: leucit (adj.)
leucit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DLRM, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leucit
  • leucitul
  • leucitu‑
  • leuci
  • leucita
plural
  • leuciți
  • leuciții
  • leucite
  • leucitele
genitiv-dativ singular
  • leucit
  • leucitului
  • leucite
  • leucitei
plural
  • leuciți
  • leuciților
  • leucite
  • leucitelor
vocativ singular
plural
Intrare: leucit (s.n.)
leucit2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: le-u-cit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leucit
  • leucitul
  • leucitu‑
plural
  • leucite
  • leucitele
genitiv-dativ singular
  • leucit
  • leucitului
plural
  • leucite
  • leucitelor
vocativ singular
plural
leucită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leucit (s.n.) leucită

  • 1. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: feldspatoid
  • 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale.
    surse: DN

etimologie: