30 de definiții pentru leuștean lăuștean leauștean lehuștean leoștean leoșteand leustean leusten leușteand leușten leușțean lioștean liuștean (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

leuștean sm [At: ANON. CAR. / P: le-uș~ / V: (îrg) ~d, (reg) leau~, lehu~, leoș~, leoșteand, leust~, ~ten, ~șțe~, lioș~, liu~, lustereag, luștre~, luștreang, roștean, (îvr) lău~, leușten / Pl: (rar) ~eni, (îvr, sn) ~uri / E: nct] 1 Plantă erbacee aromată, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori galbene-verzui dispuse în umbele, cu semințe mici, ovale, cafenii, care este cultivată pentru frunzele ei late, lucioase, de culoare verde-intens, folosite drept condiment și pentru rădăcina pivotantă, folosită în medicina populară Si: buruiană-de-lingoare (Levisticum officinale). 2 (Prc) Frunze de leuștean (1). 3 Rădăcină de leuștean. 4 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic (sau -de-bahnă) Limba-șarpelui (Peucedanum latifolium). 5 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei Boglar (Ranunculus sceleratus). 6 (Bot; reg; îac) Bulbuc (Trollius europaeus). 7 (Bot; reg; îc) ~-broștesc Piciorul-cocoșului (Ranunculus acris). 8 (Bot; reg; îc) ~ul-muntelui Turiță (Agrimonia eupatoria). 8[1] (Bot; înv; șîc ~-de-pădure) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare).

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: «8» după «8» — LauraGellner

LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

LEUȘTEÁN s. m. Plantă erbacee aromată din familia umbeliferelor, cultivată prin grădini și întrebuințată drept condiment (Levisticum officinale). Frunză verde leuștean, Și un fir de măghiran. BIBICESCU, P. P. 189. – Pronunțat: le-u-.

LEUȘTEÁN m. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-uș-] /Orig. nec.

leuștean m. plantă aromatică cu florile galbene, bună împotriva tusei la vite: din rădăcina-i se stoarce un suc cu care se freacă cel bolnav de lângoare, iar din frunza de leuștean se face ceaiu de băut (Levisticum). [Ung. LESTYÁN].

leușteán m., pl. enĭ (ung. lestyán, indirect d. lat. levisticum îld. ligústicum adică „din Liguria”; vgr. ligystikón; it. levístico, fr. livèche). O plantă umbeliferă aromatică ale căreĭ grăunțe aŭ proprietățĭ stimulante (levisticum [officinále și ligústicum]). Frunzele luĭ se întrebuințează în bucătărie, ĭar rădăcina în medicină. – Și leo-.

leoșteand[1] sm vz leuștean modificată

  1. În original, incorect: leoștreand; o confirmă forma var. așa cum este tipărită în definiția principală — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: leuștean
  • silabație: le-uș-tean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leuștean
  • leușteanul
  • leușteanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • leuștean
  • leușteanului
plural
vocativ singular
plural
lăuștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leauștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lehuștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leoșteand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leustean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leusten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leușteand
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leușten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leușțean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lioștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
liuștean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leuștean levisticum lăuștean leauștean lehuștean leoștean leoșteand leustean leusten leușteand leușten leușțean lioștean liuștean

  • 1. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: buruiana-lingorii luștereag un exemplu
    exemple
    • Frunză verde leuștean, Și un fir de măghiran. BIBICESCU, P. P. 189.
      surse: DLRLC

etimologie: