LEUȘTEAN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

leuștean sm [At: ANON. CAR. / P: le-uș~ / V: (îrg) ~d, (reg) leau~, lehu~, leoș~, leoșteand, leust~, ~ten, ~șțe~, lioș~, liu~, lustereag, luștre~, luștreang, roștean, (îvr) lău~, leușten / Pl: (rar) ~eni, (îvr, sn) ~uri / E: nct] 1 Plantă erbacee aromată, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori galbene-verzui dispuse în umbele, cu semințe mici, ovale, cafenii, care este cultivată pentru frunzele ei late, lucioase, de culoare verde-intens, folosite drept condiment și pentru rădăcina pivotantă, folosită în medicina populară Si: buruiană-de-lingoare (Levisticum officinale). 2 (Prc) Frunze de leuștean (1). 3 Rădăcină de leuștean. 4 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic (sau -de-bahnă) Limba-șarpelui (Peucedanum latifolium). 5 (Bot; reg; îc) ~ul-broaștei Boglar (Ranunculus sceleratus). 6 (Bot; reg; îac) Bulbuc (Trollius europaeus). 7 (Bot; reg; îc) ~-broștesc Piciorul-cocoșului (Ranunculus acris). 8 (Bot; reg; îc) ~ul-muntelui Turiță (Agrimonia eupatoria). 8^[1] (Bot; înv; șîc ~-de-pădure) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare).

LEUȘTEAN s. m. Plantă erbacee aromată, cu miros pătrunzător, din familia umbeliferelor, ale cărei frunze sunt întrebuințate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-uș-] – Et. nec.

LEUȘTEAN s. m. Plantă erbacee aromată din familia umbeliferelor, cultivată prin grădini și întrebuințată drept condiment (Levisticum officinale). Frunză verde leuștean, Și un fir de măghiran. BIBICESCU, P. P. 189. – Pronunțat: le-u-.

LEUȘTEAN m. Plantă erbacee cu miros pătrunzător, ale cărei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-uș-] /Orig. nec.

leuștean m. plantă aromatică cu florile galbene, bună împotriva tusei la vite: din rădăcina-i se stoarce un suc cu care se freacă cel bolnav de lângoare, iar din frunza de leuștean se face ceaiu de băut (Levisticum). [Ung. LESTYÁN].

leușteán m., pl. enĭ (ung. lestyán, indirect d. lat. levisticum îld. ligústicum adică „din Liguria”; vgr. ligystikón; it. levístico, fr. livèche). O plantă umbeliferă aromatică ale căreĭ grăunțe aŭ proprietățĭ stimulante (levisticum [officinále și ligústicum]). Frunzele luĭ se întrebuințează în bucătărie, ĭar rădăcina în medicină. – Și leo-.

lăuștean sm vz leuștean

leauștean sm vz leuștean

lehuștean sm vz leuștean

lehuștean sm vz leuștean

leoștean sm vz leuștean

leoșteand^[1] sm vz leuștean modificată

leustean sm vz leuștean

leusten sm vz leuștean

leușteand sm vz leuștean

leușten sm vz leuștean

leușțean sm vz leuștean

lioștean sm vz leuștean

liuștean sm vz leuștean

roștean sm vz leuștean

BURUIANĂ, ❍BURIANĂ (pl. -ieni) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă care crește, fără a fi cultivată, pe cîmp, pe locurile semănate, prin grădini, etc., iarbă rea, iarbă sălbatică, bălărie: îngrădirile se părăduesc, pămîntul s’acopere de buruiană VLAH.; buruiana crescuse naltă și abia se mai zărea în fund ODOB.; proverb: buruiana proastă crește și pe piatră sau buruiana rea crește și în drum; buruieni se găsesc și în grădina cea mai bună; se sperie de toate buruienile PANN., despre cineva foarte fricos, care se sperie și de umbra lui ¶ 2 Iarbă de leac, plantă întrebuințată ca mijloc de vindecare: chemă pe împărăteasă și-i dete buruienile să le fiarbă și să le bea ISP. ¶ 3 ~-CÎINEASCĂ¹ – BREIU¹; – ~-CÎINEASCĂ² = TREPĂDĂTOARE¹; – ~-DE-ABUBĂ = PĂPĂLĂU; – ~DE-CEAS-RĂU = VETRICE 1; – ~DE-CEL-PERIT= VENTRILICĂ1 – ~DE-CINCI-DEGETE, plantă ierboasă, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi, cu flori mari, galbene, dispuse într’un corimb la vîrful tulpinei; numită și „găinuță”, „gălbenușe” sau „scrîntitoare” (Potentilla recta) (🖼 679); – ~DE-DALAC-LĂSNICIOR; – ~-DE-FRIGURI¹ TRAISTA-CIOBANULUI; – ~-DE-FRIGURI² = LAPTELE-CUCULUI¹; – ~-DE-FRIGURI³ 👉 FRIG 5, BOGLARI; – ~-DE-IN = LINARIȚĂ; – ~-DE-LUNGOARE, BURUIANA-LINGOAREI = LEUȘTEAN; – ~-DE-NEGEI¹, BURUIANĂ-MĂGĂREASCĂ AIOR² ; – ~-DE-NEGEI² = LAPTELE-CÎINELUI¹; – ~ -DE-NEGEI³ LAPTELE-CUCULUI¹;- ~-DE-TRÎNJI = IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ; – ~-PORCEASCĂ, plantă ierboasă cu rădăcina groasă, cu frunzele acoperite cu peri albi și aspri, cu flori galbene, dispuse în capitule (Ilypochoeris radicala) (🖼 680); – -PUCIOASĂ = IARBĂ-PUTUROASĂ; – BURUIANA-SURPĂTURII, mică plantă ierboasă, de un verde-deschis sau gălbue, cu flori verzui; numită și „boșoroagă” sau „,sincerică” (Scleranthus annuus) (🖼 681); -BURUIANA-VIERMELUI -PUNGULIȚĂ; – BURUIENI-DE-CEL-PERIT = VENTRILICĂ; – BURUIENI- DOMNEȘTI = VÎZDOAGĂ [sl. burjanŭ].

leoșteán, V. leuștean.

leuștean (desp. le-uș-) s. m.

leuștean (le-uș-) s. m.

leuștean s. m.

leuștean (-eni), s. m. – Plantă umbeliferă, Levisticum officinale. Origine îndoielnică. Provine fără îndoială din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. léstván, léstyán (Cihac, II, 511; Scriban; Gáldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influențat în rom. prezența ngr. λιγοστεύω.

LEUȘTEAN, Elena (n. 1935, sat Stupini, jud. Brașov), gimnastă română. Componentă a echipei care a cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956), deschizând calea performanțelor pentru gimnastica românească.

LEUȘTEÁN s. m. Plantă legumicolă perenă, aromată, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, originară din regiunea mediteraneană, înaltă de 1 m, cu frunze mari, alungite, verzi-brumării, rezistente la temperaturi scăzute (Levisticum officinale). Frunzele și semințele au un conținut bogat în uleiuri eterice; se folosește în alimentație. În medicină este utilizat intern în tratarea hipertensiunii, anorexiei, bronșitei, constipației etc.

leuștean s. m. sg. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.

LEUȘTEAN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.

leuștean s.m. I (bot.) 1 Levisticum officinale; <reg.> buruiana-lingorii (v. buruiană), luștereag, păstârnac. 2 (reg.) leuștean-broștesc v. Piciorul-cocoșului (v. picior) (Ranunculus acris); leuștean-de-bahnă = leuștean-sălbatic v. Limba-șarpelui (v. limbă) (Peucedanum latifolia); (art.) leușteanul-broaștei v. Bulbuc. Bulbuc-de-munte (Trollius europaeus); leușteanul-muntelui v. Turiță (Galium aparine). 3 (înv.; și leuștean-de-pădure) v. Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare). II (arg.) 1 v. Bleg. Credul. Naiv. Prost. 2 (fin.) v. Dolar.

LEUȘTEAN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) luștereag, buruiana-lingorii.

leuștean-broștesc s. v. PICIORUL-COCOȘULUI.