2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leton, ~ă [At: ARGHEZI, S. XXV, 59 / Pl: ~i, ~e / E: fr letton] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Letoniei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Letonia. 5 smp Populație de bază a Letoniei. 6-7 a Care aparține (Letoniei sau) letonilor (5). 8-9 a Privitor (la Letonia sau) la letoni (5). 10-11 a Caracteristic (Letoniei sau) letonilor (5). 12 sfa Limbă vorbită de letoni (5).

LETÓN, -Ă, letoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Letoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Letoniei sau letonienilor (1), privitor la Letonia ori la letonieni. ♦ (Substantivat, f.) Limba letonă. – Din fr. letton.

LETÓN, -Ă, letoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Letoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Letoniei sau populației ei, privitor la această țară sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba letonă. – Din fr. letton.

LETÓN2, -Ă, letoni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Sovietice Socialiste Letonia sau este originară din acea țară.

LETÓN1, -Ă, letoni, -e, adj. Care este propriu letonilor, al letonilor, de letoni; (provenit) din R.S.S. Letonia; al R.S.S. Letonia. Limba letonă.

LETÓN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Letonia. ◊ (s. f.) limbă baltică vorbită în Letonia. (< fr. letton)

LETÓN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Letoniei sau populației ei; din Letonia. /<fr. letton

LETÓN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Letoniei sau este originară din Letonia. /<fr. Letton

Letoni m. pl. popor din N.-E. Rusiei, pe Baltica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

letón adj. m., s. m., pl. letóni; adj. f., s. f. letónă, pl. letóne

letón s. m., adj. m., pl. letóni; f. sg. letónă, g.-d. art. letónei, pl. letóne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LETÓNĂ s. f. (<fr. letton): limbă baltică vorbită de letoni, locuitori ai Letoniei. A fost puternic influențată de limba germană, datorită ocupației Letoniei de către cavalerii teutoni. Primele texte de limbă letonă datează din secolul al XVI-lea; ele au caracter religios și sunt scrise cu alfabet gotic. Limba literară letonă a apărut abia în secolul al XIX-lea, odată cu consolidarea națiunii letone. Până la acea dată s-a dezvoltat o bogată literatură populară letonă. Multe dintre formele limbii letone se pot explica astăzi prin lituaniană, care are un caracter foarte arhaic. L. a influențat limbile vecine, mai ales finlandeza, înlocuind în nord chiar un idiom de tip finlandez (livona). În l. există trei grupuri dialectale: de pe litoral, de mijloc (pe baza cărora s-a format limba literară) și de răsărit. L. a împrumutat unele cuvinte din limba rusă.

Intrare: leton (adj.)
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leton
  • letonul
  • letonu‑
  • leto
  • letona
plural
  • letoni
  • letonii
  • letone
  • letonele
genitiv-dativ singular
  • leton
  • letonului
  • letone
  • letonei
plural
  • letoni
  • letonilor
  • letone
  • letonelor
vocativ singular
  • letonule
  • letone
  • leto
  • letono
plural
  • letonilor
  • letonelor
Intrare: leton (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leton
  • letonul
  • letonu‑
plural
  • letoni
  • letonii
genitiv-dativ singular
  • leton
  • letonului
plural
  • letoni
  • letonilor
vocativ singular
  • letonule
  • letone
plural
  • letonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leton letonă

etimologie: