LETONĂ s. f. (<fr. letton): limbă baltică vorbită de letoni, locuitori ai Letoniei. A fost puternic influențată de limba germană, datorită ocupației Letoniei de către cavalerii teutoni. Primele texte de limbă letonă datează din secolul al XVI-lea; ele au caracter religios și sunt scrise cu alfabet gotic. Limba literară letonă a apărut abia în secolul al XIX-lea, odată cu consolidarea națiunii letone. Până la acea dată s-a dezvoltat o bogată literatură populară letonă. Multe dintre formele limbii letone se pot explica astăzi prin lituaniană, care are un caracter foarte arhaic. L. a influențat limbile vecine, mai ales finlandeza, înlocuind în nord chiar un idiom de tip finlandez (livona). În l. există trei grupuri dialectale: de pe litoral, de mijloc (pe baza cărora s-a format limba literară) și de răsărit. L. a împrumutat unele cuvinte din limba rusă.