letargie sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, XXXV/28 / V: (înv) ~rghie, litarghie, lit~ / S și: ~tha~ , litharghie / Pl: ~ii / E: lat lethargia, ngr λήθαργα, ger Lethargie, fr léthargie, it letargia] 1 (Med) Stare patologică caracterizată prin somn profund de lungă durată și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. 2 (Pgn) Leșin (1). 3 (Îvr) Hibernare (1). 4 Senzație de slăbiciune generală a organismului, cauzată de o suferință fizică sau morală Si: extenuare (1), lâncezeală, moleșeală, sfârșeală. 5 (Fig) Stare de apatie. 6 (Fig) Stare de inactivitate totală Si: amorțeală.

LETARGÍE s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, însoțit de diminuarea funcțiilor vitale. ♦ Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. – Din fr. léthargie.

LETARGÍE, (rar) letargii, s. f. Stare patologică caracterizată printr-un somn adânc, de lungă durată, și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare. ♦ Fig. Apatie, amorțeală, inactivitate totală. – Din fr. léthargie.

LETARGÍE, (rar) letargii, s. f. (Adesea construit cu verbul «a cădea») Stare patologică caracterizată printr-un somn adînc de lungă durată și prin pierderea cunoștinței și a capacității de mișcare; somn patologic. Pămîntul și apa, oameni și animale cădeau parcă deodată într-o adîncă letargie. BART, E. 19. De multe ori îmi închipui că am căzut într-o letargie adîncă și că lucrurile pe care le văd cu amintirea au rămas intr-adevăr așa cum le-am lăsat cînd m-a furat somnul. ANGHEL, PR. 117. Lăpușneanul se trezise din letargia sa. NEGRUZZI, S. I 160. ◊ Fig. Iată, lumea se deșteaptă din adînca-i letargie. ALECSANDRI, O. 90.

letargíe s. f., art. letargía, g.-d. letargíi, art. letargíei

LETARGÍE s. (MED.) moarte aparentă.

LETARGÍE s.f. Stare patologică caracterizată prin somn adânc și lung, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. ♦ (Fig.) Stare de apatie, de inactivitate totală. [Gen. -iei. / < fr. léthargie, cf. lat. lethargus, gr. lethargia < gr. lethe – uitare, argia – odihnă].

LETARGÍE s. f. 1. stare patologică caracterizată prin somn adânc, de lungă durată, în timpul căruia funcțiile vitale par să fie suspendate; moarte aparentă. 2. (fig.) stare de apatie, de inactivitate totală. (< fr. léthargie, lat. lethargia)

LETARGÍE f. 1) Stare patologică manifestată printr-un somn foarte adânc, în timpul căruia pulsul și respirația devin abia perceptibile; somn patologic; moarte aparentă. 2) fig. Lipsă totală de interes față de orice activitate; apatie. [G.-D. letargiei] /<fr. lethargie

letargie f. 1. somn adânc și morbos încât uzul simțurilor încetează; 2. fig. amorțire, extremă nepăsare: lumea se deșteaptă din adânca-i letargie AL.

*letargíe f. (vgr. lethargía, d. léthe, uĭtare, și argós [aergos], inactiv). Med. Stare mórbidă caracterizată pintr’un somn adînc și lung și care seamănă a moarte: a cădea în letargie. Fig. Toropeală intelectuală saŭ morală: a-l scoate pe cineva din letargie.

letarghie sf vz letargie

litarghie^[1] sf vz letargie corectată

litargie^[1] sf vz letargie corectată

letargíe s. f., art. letargía, g.-d. letargíi, art. letargíei; pl. letargíi